American Hustle – cronică

A pornit in forta, obtinand  trei premii  Golden Globe –  si fiind nominalizat la 10 categorii la Oscar, dar membrii Academiei au considerat ca o comedie care aduce in discutie coruptia in Administratia americana nu promoveaza o imagine satisfacatoare Americii, asa ca nu a castigat nici un premiu! Anii lui  All the President’s Men sau Ordinary People, sunt doar o amintire

Dupa parerea mea, Oscarul pentru cea mai buna actrita intr-un rol secundar, trebuia sa-l ia Jennifer Lawrence, evident mai buna decat contracandidatele sale.

Filmul ne povesteste, fara a fi o cronica fidela, despre ABSCAM, operatiune desfasurata de FBI  in anii 70-80.

Un cuplu de escroci: Irving Rosenfeld si Sydney Prosser, sunt”determinati” sa-l ajute pe agentul FBI, Richard „Richie” DiMaso, sa demaste o serie de politicieni corupti, printre care si Carmine Polito, primarul din Camden, New Jersey.

Dar acesta nu are incredere decat in Rosenfeld, asa ca incep o serie de intruniri cu familia, iar Rosalyn Rosenfeld, care era vesnic lasata acasa impreuna cu cel mic, ajunge piesa importanta in aceste intalniri, caci  si la americani  „familia este celula de baza a societatii”.

Sydney Prosser se simte  lasata in afara, caci fara a fi oficiala, era …principala.

Apare si un arab, ofiter FBI  americano-mexican, si apare si Victor Tellegio, unul din capii mafioti, ce se ocupa de Cazinouri si… stie si araba.

Povestea se mentine in tonul comic, David O. Russell nepropunandu-si  sa faca un film de  analiza a coruptiei in randul politicienilor americani.

Pentru ca sunt adepta surprizei asupra finalului (incerc in toate recenziile sa nu dezvalui finalul, pentru a lasa placerea spectatorului sa-l descopere) spun numai ca este o intorsatura din condei grozava.

Dar, dupa parerea mea, American Hustle este un film prea american. Filmul ma introduce intr-o lume a coruptiei, dar este o coruptie americana, prea „personalizata”, care nu reuseste sa treaca dincolo de ecran si sa ma emotioneze intr-un fel.

Cat despre actori, Christian Bale are meritul de a incerca sa fie cu fiecare rol altul, si chiar reuseste, nu ma refer la schimbarile de greutate. Iar  Amy Adams e si ea diferita de Leap Year, Julie & Julia sau Doubt; totusi, nu m-au impresionat in asa masura incat sa doresc sa ia Oscarul..  Cine m-a cucerit a  fost Bradley Cooper, care  are o evolutie surprinzatoare, de la Failure to Launch si The Hangover, la Silver Linings Playbook si acum American Hustle, cu bigudiuri si o mama demna de Throw Momma from the Train.

Revin la ideea ca cea mai buna  a fost Jennifer Lawrence, care joaca o partitura inedita, mult diferita de ce am vazut eu: The Hunger Games, Winter’s Bone sau Silver Linings Playbook. Un film care mi s-a parut ca a cam trenat uneori, dar care a fost salvat de final.