Fanii Better Call Saul și Breaking Bad ar face bine să-și noteze în calendar data de 27 septembrie, fiindcă atunci se vor întoarce eroii lor preferați pe AMC, în fiecare joi, de la 22:00. Vince Gilligan și Peter Gould, ca doi scenariști care se respectă, au reușit să ne ofere un final de sezon care ar fi putut alina suferința fanilor în cazul în care serialul nu mai primea finanțare. Din fericire, n-a fost cazul și astfel am putut, mulțumită AMC România, să urmăresc cu sufletul la gură primele două episoade din sezonul al patrulea. Probabil țineți minte că episodul 10 s-a încheiat într-o notă sumbră și dureroasă, confruntarea finală dintre frații McGill fiind momentul de care ne-am temut cu toții. Titlul acelui episod, „Lantern”, este mai mult decât sugestiv și cred că toată lumea și-a dat seama că, din sezonul al patrulea, nu vor mai fi 2 McGill în poveste.
Primul episod din sezonul al patrulea are un titlu la fel de încărcat de simbolism: „Smoke”. Poate se referă la fumul provocat de incendiul care îi mistuie casa lui Chuck. Poate se referă la fumul și scrumul care s-au ales din relația lui Jimmy cu fratele său. Poate se referă la fumul care se va alege din personajele care au mai rămas în viață, dar ar putea să nu mai prindă și un al cincilea sezon. Vom trăi și vom vedea, cert este că începutul acestui sezon vă va șoca la fel de mult ca finalul celui anterior.
Primul episod începe cu o secvență filmată în alb-negru, care ni-l arată pe Jimmy într-un viitor mai îndepărtat decât perioada „Breaking Bad” și care pare mai năpăstuit ca niciodată. Din fericire, secvența nu durează mult și anxietatea pe care ne-o provoacă e înlocuită cu un sentiment de ușurare. Ecranul e din nou viu și colorat, muzica din fundal are un ton optimist, dar acțiunea din episodul precedent ne prinde repede din urmă și ne reamintește că a avut loc o tragedie. Îl vedem din nou pe Jimmy trist din cauza fratelui său, dar parcă desprins puțin de influența și de tirania lui. Sunt clipe dureroase, care vor influența întregul sezon. Moartea lui Chuck îl va împinge pe Jimmy să-și accepte latura de escroc, acum că nu prea mai sunt opreliști. Asta va duce, cel mai probabil, la o ruptură între el și Kim, pentru siguranța căreia mă tem serios. Nu știu dacă BCS va avea la fel de multe sezoane ca BB, dar am senzația că nu se va număra și Kim printre supraviețuitori. Cine știe, poate moartea ei va fi ultima picătură care va umple paharul și-l va face pe Jimmy să se transforme complet în Saul Goodman.
Ca de obicei, povestea m-a surprins cu reacția lui Howard. Și el discipol de-al lui Chuck, pare să fie mai afectat decât Jimmy și chiar are un moment tulburător la finalul episodului, cel care va produce cea mai șocantă reacție din acest început de sezon. Pe de altă parte, Mike își vede de familia lui și își ia slujba fictivă în serios, cea de consultant de securitate la firma Madrigal. Scena sa cu managerul filialei aduce puțin umor într-un episod întunecat și plin de previziuni negre pentru personaje. Mike nu-și dezamăgește fanii nici acum și oferă vreo două replici de colecție. Noul său șef, Gus Fring, apare și el alături de Nacho, lângă care se afla când Hector Salamanca s-a prăbușit, ca săgetat, în finalul sezonului trecut. Situația din cartel pare să fie tot mai șubredă, iar planurile lui Gus și Nacho, deși au același scop, nu par să-i fi transformat în aliați.
Cel de-al doilea episod, intitulat „Breathe”, e gura de aer pe care o așteptam cu toții. După confruntările Chuck/Jimmy și Chuck/Howard, a venit vremea lui Kim să dea de pământ cu mentorul ei în cel mai fain moment al ei de până acum. Nu vreau să ofer mai multe amănunte, cert este că relațiile dintre mentori și învățăcei par să se rupă de la episod la episod. Poate că așa încearcă creatorii BCS să arate că noua producție stă bine pe picioare și nu mai depinde de BB, serialul care l-a propulsat pe Saul Goodman în inimile fanilor. Nici Jimmy nu stă mai bine cu nervii și are și el un moment în care explodează, însă nu de aici se trage umorul celui de-al doilea episod. Umorul (negru) apare din cea mai neașteptată scenă, care are loc în spitalul în care e internat, în comă, Hector Salamanca.
Mi-a plăcut să văd multe personaje importante reunindu-se în aceeași scenă: Hector, Nacho, Arturo și cei mai înfricoșători gemeni din televiziune – Lionel și Marco. N-au lipsit din episod nici Gus și Mike, care n-au o scenă comună, dar reușesc să-și impună punctele de vedere în fața interlocutorilor, așa cum ne-au obișnuit. Mi-e teamă să spun prea multe fiindcă nu vreau să-i stric nimănui bucuria de a se uita la acest episod. Dar trebuie neapărat să menționez că aproape am făcut atac de cord la scena cu bicicleta. Regizorul s-a jucat cu nervii mei și m-a dus din nou cu gândul la BB și la Heisenberg, pe care mă îndoiesc totuși că-l vom vedea în serial. Dar am mari speranțe pentru Hank, măcar o apariție scurtă, cât să încingă și mai tare spiritele în cartel. Finalul episodului sugerează încă o dată transformarea lui Jimmy, care pare să se apropie cu pași repezi.
Eram deja curioasă să văd ce se va întâmpla în noul sezon, iar aceste două episoade au reușit doar să mă entuziasmeze mai tare. Aștept să văd urmările deciziei lui Gus din finalul episodului al doilea și sper ca cel de-al treilea episod să-și respecte titlul, „Something Beautiful”.
P.S.: Oare ce va face Kim cu scrisoarea? Ar putea să fie acesta elementul care să îngroape definitiv orice intenție de-a lui Jimmy de a rămâne onest?
