Bazat pe o întâmplare reală, The conjuring spune povestea unui cuplu de demonologi, care vine în ajutorul unei familii terorizate de o prezenţă întunecată, la o fermă izolată de lume din Rhode Island. Constrânşi să se confrunte cu o entitate demonică, soţii Warren au de-a face cu cel mai dificil caz din cariera lor. James Wan a regizat filmul după scenariul scris de Chad Hayes şi Carey W. Hayes. Trăind printre demoni, cum a fost tradus The conjuring în România, a fost produs de Tony DeRosa-Grund, Peter Safran şi Rob Cowan, iar Walter Hama şi Dave Neustadter au fost producătorii executivi. Bineînțeles, nu lipsesc clişeele genului: uşi care se deschid singure, o pivniţă înfricoşătoare și apariţiile demonice. Tot ce-i trebuie unui film horror… Să vă țină tensiunea ridicată la cote maxime și să vă sperie.
Din anii ’60, Ed și Lorraine Warren sunt cei mai cunoscuți investigatori paranormali. Lorraine e o clarvăzătoare talentată, în timp ce Ed este singurul demonolog nehirotonisit recunoscut de Biserica Catolică. Din miile de cazuri investigate în controversata lor carieră, există un caz atât de tulburător, încât a fost ținut secret până ACUM. În The conjuring este prezentat acest caz.
Cei 2 soți sunt cunoscuți mai ales pentru cazul casei bântuite din Amityville. Înainte de acest caz, cei 2 s-au ocupat de mai puţin mediatizatul caz al familiei Perron din Harrisville, Rhode Island. La începutul anilor ’70, Roger şi Carolyn Perron, împreună cu cinci fete, se mută într-o casă nouă din Rhode Island. Imediat, cei şapte trăiesc experienţe dintre cele mai terifiante, începând cu moartea subită a câinelui familiei şi continuând cu sunete ciudate, mirosuri bizare, ceasuri care se opresc toate în acelaşi moment, uşi care se mişcă singure şi umbre prin colţuri întunecate. Carolyn Perron îi abordează pe soţii Warren, Lorraine şi Ed, investigatori renumiţi ai fenomenelor paranormale, care suspectează o prezenţă demonică. Lucrurile se complică odată cu posedarea Carolynei, exorcizarea rămânând singura soluţie pentru salvarea familiei Perron.
Vera Farmiga este Lorraine Warren, o clarvăzătoare talentată;
Patrick Wilson este Ed Warren, un demonolog nehirotonisit;
Lili Taylor este Carolyn Perron, mama disperată a celor 5 fetițe, care este prinsă în mijlocul unui fenomen pe care nu-l înțelege;
Ron Libingston este Roger Perron, tatăl îngrijorat care încearcă să pară curajos pentru fiicele lui, însă este depăşit de situaţie.
Să vă spun cinstit, m-am obișnuit ca filmele horror să abunde în efecte speciale și să fie 3D. Acesta film nu este 3D și nici nu se bazează pe efecte speciale. Probabil de aceea m-a și surprins în mod plăcut. Singurele artificii folosite pentru a ne speria sunt scurtele apariţii ale fantomelor care bântuie casa şi o scenă de posesie demonică. Toată tensiunea este dată de decoruri, piviniță și sunete.
Mă bucur că James Wan a regizat acest film, nu de alta dar are experiență în a regiza filme horror. A regizat primul film din seria Saw și cele două filme Insidious în care tot Patrick Wilson a jucat rolul principal. De această dată, regizorul a reușit să dea o altă conotație terifiantă orei 3 și 7 minute.
Două scene m-au marcat și mi-au provocat coșmaruri [ATENȚIE SPOILER]:
1. Scena în care Carolyn Perron joacă jocul de-a v-ați ascunselea cu fiica sa. Fiind legată la ochi, ea se ghidează după bătăile din palme ale fetiței. Aceasta, însă, ajunge în fața unui dulap din care ies mâinile unei fantome.
2. Scena exorcizării este de-a dreptul terifiantă.
Din punctul meu de vedere The conjuring este unul din cele mai bune filme horror ale anului 2013, dacă nu chiar cel mai bun. În acest an, mai exact pe 17 octombrie, a avut premiera prequel-ul de la The conjuring, numit Annabelle. Din păcate, acest prequel nu a rulat la Timișoara decât vineri, 31 octombrie. Nu am ajuns să merg să-l văd deoarece eram acasă. Oricum filmul nu a fost adus în Timișoara în ziua premierei, pentru că decizia de a aduce un film sau nu este luată de distribuitor împreună cu operatorul de cinema, în funcție de specificul fiecărui cinematograf, unde se ține cont de numărul de clienți, numărul de săli și locuri, numărul de copii disponibile pentru filmul respectiv și numărul premierelor din weekend. În schimb au adus 2 premiere care nu mă interesau: Before I go to sleep și Kill the messenger. Ambele au avut un „succes răsunător”, având în vedere că mai rulează doar o dată pe zi. Cei de la Freeman Entertainment, răspunzători cu aducerea filmului Annabelle în cinematografe au spus că: „este decizia cinematografului de nu rula anumite filme”. Dar asta e. Nu-i nimic, aduc toate filmele bune la Arad unde bate vântul prin sălile de cinema.
De pe urma acestui film trebuie să învățăm că:
1. Dacă ne mutăm într-o casă veche, în mijlocul pustiului și este un iaz în apropiere cu siguranță cineva a murit acolo;
2. Dacă câinele, care este cel mai bun prieten al omului, refuză să intre în casă, cu siguranță casa este bântuită;
3. Daca noaptea ușile scârțâie, încuiați-le sau ungeți-le. Casa nu este neapărat bântuită. Poate fi din cauza curentului. Dacă auziți și bătăi repetate în perete, atunci casa este cu siguranță bântuită și trebuie să vă mutați;
4. Dacă în prima săptămâna unul din copii își face un prieten imaginar, cu siguranță casa e bântuită (aviz Sinister).
De aceea ador filmele horror. Îmi place să fiu speriat. Genul meu preferat este SF-ul, iar horror-ul este al doilea gen preferat.
În continuare vă invit să urmăriți trailer-ul The conjuring subtitrat în limba română:
The conjuring s-a lansat în România pe DVD și blu-ray. Sper ca și Annabelle să se lanseze în ambele formate și sper ca Cinema City Timișoara să aducă în cinematograf The conjuring 2, care va fi regizat de același James Wan.
[review]
[rwp-review id=”0″]
Cmentariile sunt închise