Urzeala tronurilor – probabil cel mai bun serial pe care l-am văzut

Nu-mi place să mă uit la seriale exact când apar, e prea mare isteria și mă irită toate postările și fanii care se dau cu capul de pereți așteptând să apară un nou episod. Deja fac asta în cazul mai multor seriale – Supernatural, Bones, The Walking Dead, The Big Bang Theory, White Collar – cu care am ajuns la zi, producții de care mă apucasem după ce strânseseră deja 2-3-4 sezoane, ca să mă pot uita în liniște, fără să trăiesc de pe o săptămână pe alta, la nivel de episoade cel puțin. Dar valul de controverse, admirație, disperare pe care l-a stârnit GoT m-a făcut să-mi iau inima în dinți și să încep serialul, cu gândul că deh, 4 sezoane îmi vor ține companie destul timp. Ei bine, nu! Următorul sezon începe la anul, iar eu am vizionat, alături de fratele meu la fel de obsedat ca mine, 40 de episoade de câte o oră în 4 zile. Cam un sezon pe zi. 10 episoade. Aproximativ 10 ore petrecute în fața televizorului, cu sufletul la gură și inima bătând nebunește de emoție. Singurul motiv pentru care nu-i dau nota 10 e pentru că nu-i gata încă.

Serialul ăsta este atât de bun, încât mă face să vreau să-l văd iar, deși l-am terminat acum 2 săptămâni. Cărțile sunt probabil date naibii, abia aștept să pun mâna pe ele. Revenind însă la această producție HBO, trebuie să vă avertizez: are destule faze violente și suficiente faze cu iz pornografic. Nuditate cât cuprinde, compensată pe alocuri de macabru. Game of Thrones are de toate: fantezia e la ea acasă, drama își arată colții la fiecare pas, aventura e cuvântul la ordinea zilei, grotescul își are și el locul său în poveste, dragostea mai apare, răzleață, fiind mai mereu umbrită de obsesia pentru bani și putere, care pune totul în mișcare. Ce face din acest serial o producție într-atât de lăudabilă? Imprevizibilul, cel puțin pentru cei care n-au citit cărțile și au încercat să nu analizeze toate postările de pe 9Gag legate de acest serial, dar mai ales pentru cei care n-au prieteni tâmpiți ce dau spoilere, este elementul structural cel mai important. Tot scenariul se clădește pe el, iar pe această fundație se aștern decorurile, machiajul, costumele și muzica absolut fantastică, o adevărată desfășurare de forțe. Iar apoi avem acting-ul și regia, 2 piese impresionante.

Să începem cu povestea: în această adaptare a seriei scrise de George R.R. Martin, A Song of Ice and Fire, asistăm la o luptă pentru putere în miticul ținut Westeros. Deși există mai multe familii nobiliare implicate în acest război pentru obținerea coroanei și a Tronului de Fier, 4 familii ocupă prim-planul. Cele 7 regate de care este vorba în serial sunt divizate în 9 regiuni administrative, fiecare dintre ele având, pe vremuri, un statut independent înainte de cucerirea lor de către familia Targaryen, cea al cărei simbol este dragonul. Nu am să intru în detaliile poveștii, esențial este să știți că cei din casa Targaryen au fost detronați, singurii supraviețuitori, 2 copii, Viserys (Harry Lloyd) și Daenerys (Emilia Clarke), fiind trimiși în orașele libere după masacrarea familiei lor. Deci la momentul în care începe povestea noastră, cei 2 copii plănuiesc să revină în Westeros pentru a-și redobândi drepturile. Viserys este cel care face o alianță cu Khal Drogo (Jason Momoa), conducătorul unei armate de barbari, oferind-o pe sora sa ca mireasă marelui Khal, cu gândul de a-și recupera tronul. Jason Momoa a fost în România anul acesta, cu ocazia Comic Con-ului.

Cu excepția regiunii Crownlands, toate celelalte sunt conduse de o casă, fiecare fiind, la rândul ei, sub comanda regelui de pe Tronul de Fier. La începutul serialului, acesta este Robert (Mark Addy), din casa Baratheon, având ca simbol cerbul. El este cel care l-a detronat pe Aerys Targaryen și a preluat conducerea regatelor, în urma unui război civil. Din aceeași casă fac parte Stannis (Stephen Dillane) și Renly (Gethin Anthony), frații lui Robert, care vor lupta pentru tron după moartea regelui. Casa Baratheon este una din cele 4 familii în jurul cărora se învârt intrigile cele mai complexe din serial, având în stăpânire The Stormlands.

Casa Stark face și ea parte din selectul cerc al celor 4 familii indispensabile pentru desfășurarea acțiunii, având drept simbol lupul și conducând Regatul din Nord. Capul familiei este Eddard Stark (Sean Bean, ce apare și în LOTR), prietenul loial al lui Robert, care-l urmează în King’s Landing pentru a-l proteja după ce mâna sa dreaptă, Jon Arryn, fusese ucis.

Bănuind că viitorul target al unui complot ar fi chiar regele, Ned își lasă regatul pe mâna fiului său cel mare, Robb (Richard Madden), cel care trebuie să aibă grijă de restul familiei rămase în castel – mama sa, Catelyn (Michelle Fairley) și frații săi mai mici, Bran (Isaac Hempstead Wright) și Rickon (Art Parkinson). Cele două fiice Stark își urmează tatăl în capitală, unde una din ele, Sansa (Sophie Turner), este promisă viitorului rege, Joffrey Baratheon, fiul regelui (Jack Gleeson). Fiica cea mică, Arya (Maisie Williams), nu face altceva decât să intre în belele, ca un băiat obraznic, inclusiv pasiunile sale fiind considerate nepotrivite pentru o fată. Dar asta prea puțin contează, atâta timp cât fata știe să tragă cu arcul mai bine decât frații săi mai mici și are chiar și o sabie, Needle.

Jon Snow (Kit Harington) este fiul bastard al lui Ned, pe care acesta îl crescuse alături de copiii săi legitimi. Simțind mereu diferența între statutul său și cel al fraților săi, Jon preferă să plece la Zid (The Wall), unde se înrolează în The Night’s Watch, Străjerii Zidului, cei care au grijă ca triburile de sălbatici de dincolo de zid și toate creaturile nopții și ale întunericului să nu pătrundă în Westeros. Firea sa dreaptă și inima sa nobilă îl îndeamnă să-și sacrifice orice potențială familie și să se alăture grupului de singuratici, meniți să apere Zidul și să moară necunoscuți. Jon Snow este unul dintre personajele mele preferate și probabil subiectul celei mai mari „conspirații” din serial. Nici până la sfârșitul sezonului 4, noi nu aflăm cine este mama lui Jon, lucru care-l afectează pe erou și care i-a făcut pe mulți dintre fanii ce au citit cărțile să spună că indiciile presărate de George R.R. Martin ar putea sugera că Jon nu este de fapt bastardul lui Ned, un bărbat integru și onest, ci copilul surorii sale, Lyanna Stark, pe care el acceptă să-l crească printre copiii săi pentru a-i salva viața. Jon ar putea fi rezultatul contopirii gheții (Lyanna) și focului (Rhaegar Targaryen).

 Casa Lannister, alături de casele Targaryen, Baratheon și Stark, este una dintre cele 4 piese esențiale ale puzzle-ului, casa cea mai bogată și vicleană, ai cărei membri sunt capabili să uneltească chiar unul împotriva celuilalt. Relațiile dintre membri sunt foarte răsucite și încurcate, veți fi absolut șocați de sentimentele pe care și le poartă unii altora. Reprezentanții cei mai importanți ai acestei familii sunt Cersei (Lena Headey, cunoscută și din filmul 300), soția lui Robert Baratheon, cea mai odioasă din tot serialul, Jaime (Nikolaj Coster-Waldau), fratele ei geamăn, unul dintre personajele cu evoluții într-adevăr impresionante,

și piticul Tyrion (Peter Dinklage), mezinul, cel mai tare și isteț personaj, singurul capabil să-l pălmuiască pe insuportabilul Joffrey.

Cel care conduce casa Lannister, simbolizată printr-un leu maiestuos (mai degrabă foloseau o vulpe, la câte intrigi pot să pună la cale), este Tywin (Charles Dance), tatăl lui Cersei, Tyrion și Jaime, cel mai bogat om din ținut. Datorită minelor bogate în aur și argint de pe teritoriul condus de acesta, Westerlands, Tywin este cel care îi furnizează grămezi de bani regelui Robert.

Alte familii care apar destul de frecvent pe parcursul serialului sunt casa Arryn (conduce The Vale of Arryn),  casa Tully (din care provine Catelyn, soția lui Ned; ea administrează The Riverlands), casa Greyjoy (are în stăpânire The Iron Islands și e mereu pusă pe harță și nelegiuiri; moștenitorul din această casă este crescut de Ned Stark, prizonier de război la început, considerat apoi membru al familiei, Theon), casa Tyrell (a doua cea mai bogată din regat, ea conduce The Reach și din ea face parte viitoarea regină), casa Martell (are în stăpânire Dorne) și casele Bolton și Frey (importante în desfășurarea intrigilor din timpul războiului pentru putere).

Ambițiile sunt multe, Tronul de Fier le face cu ochiul multora, ițele sunt extrem de încâlcite, iar povestea se derulează în cele mai neașteptate feluri. Ceea ce face din acest serial o capodoperă ține cel mai mult de calitatea poveștii, care nu plictisește absolut deloc. Este singura producție în care n-am văzut un episod pus de umplutură, toate au importanța lor, toate-s antrenante și pline de surprize, nu ai cum să te aștepți la ce urmează. De aia e mai bine să vedeți întâi serialul, zic eu. Dacă citiți cărțile veți ști deja la ce să vă așteptați și poate nu veți aprecia la adevărata valoare ideile lui David Benioff și D.B. Weiss, creatorii acestui fenomen, care a reprezentat o adevărată rampă de lansare pentru mulți actori până aici necunoscuți. Nu vă atașați prea mult de personaje însă, vor muri când vă așteptați mai puțin, când vi se va părea că apare cineva cu potențial, bam, va muri în chinuri. G.R.R. Martin e de-un umor foarte negru. Veți vedea personaje evoluând, altele decăzând, veți asista la mari transformări, la momente presărate cu elemente supranaturale, serialul ăsta are de toate. Și fiecare moarte și strop de sânge va avea un motiv și o consecință pe măsură.

Daenerys este una dintre aparițiile fabuloase, felul în care vor crește ea și dragonii ei va uimi pe toată lumea. Ea portretizează, cred eu, unul din cele mai interesante personaje din serial, fiind, desigur, favorita mea dintre personajele feminine. Littlefinger (Aidan Gillen) și lord Varys (Conleth Hill) nu trebuie nici ei uitați, au niște roluri geniale, iar importanța lor este nebănuită. Michele Clapton merită și ea laude, căci fără munca ei în ceea ce privește costumele, frumusețea lui Daenerys poate n-ar fi fost la fel de bine subliniată. Toate costumele sunt minunate, rochiile doamnelor sunt de vis, dar nici ținutele domnilor nu se lasă mai prejos. Decorul, regia extraordinară, cu imagini și cadre minunate, care ne trag după ele în inima acțiunii, scenariul de-o forță impresionantă, efectele vizuale, muzica, sunt sute de oameni care merită menționați pentru aportul adus la crearea unui asemenea univers. Ramin Djawadi ar trebui purtat pe brațe pentru coloana sonoră pe care a gândit-o, intro-ul este fabulos,  nu-l mai poți scoate din cap odată auzit. Am să-l las aici să-l ascultați, dar vă recomand să căutați întregul soundtrack, merită! La fel și serialul, trebuie văzut neapărat!

[review]

[rwp-review id=”0″]