Îngerii lui Charlie: bătaia-i ruptă din rai

0

Așteptările au fost minime pentru acest reboot (care cumva continuă franciza veche) pentru toată lumea și a fost înțelept să îți cobori așteptările. Aseară m-am întâlnit cu Îngerii lui Charlie în Cinema City din AFI Cotroceni și personal m-am simțit terific la acest film cu toate că sunt conștient că este un film slab când îl descoși.

Noul Îngerii lui Charlie debordează de energie și dinamica acțiunii insuflă ceva din acel sentiment de aventură care nu se ia prea în serios. Abordarea regizorală se apropie de stilul filmelor de gen mai vechi, într-un sens pozitiv. Adică scenele cu urmăriri și luptele sunt convingătoare fără să insiste prea mult pe cruzime și explozii spontante. Aspectul energic și curat al filmului se datorează mai ales distribuției pline de entuziasm. Scârțâie însă la scenariu, și chiar dacă ești eventual captivat pe tot parcursul filmului de acțiune, rămâi cu impresia că ceva undeva a lipsit cumva și că unele lucruri nu au fost lipite cum trebuie.

Elizabeth Banks face în acest film, în mare parte, o treabă bună din punct de vedere regizoral, de la direcția pe ca o dă actrițelor până la detaliile mai tehnice precum unghiuri inspirate de filmare și felul în care intră în scenă diversele personaje. Nu am urmărit Pitch Perfect 2 dar aș fi acum curios să văd cum vor arăta alte filme sub regia ei. În cazul de față parcă și-a asumat prea multe roluri însă, punându-se și în postura de scenarist și de actriță.

Premiza îți stârnește din prima interesul: o programatoare talentată, Elena (Naomi Scott), își dă seama pe ultima sută de metri al unui proiect important că noua tehnologie pe care firma la care lucrează vrea s-o lanseze pe piață poate fi folosită ca armă de cine se prinde de eroare de securitate. Fiind vorba de o formă sustenabilă de energie, evident că se dorește lansarea cât mai rapidă a produsului. De asemenea de evident, Elena ajunge cumva la Îngeri și agenția va încerca de aici încolo să descopere cine vrea să profite de această armă. Elena va lucra alături de Sabina (Kristen Stewart) și Jane (Ella Balinska) fără să bănuiască aceasta este în același timp și o misiune de recrutare în agenție. Până aici se poate spune că scenariul este eficient în prezentarea personajelor și a intrigii, și nu zic nici că te amețește cu întorsăturile de situație sau că narațiunea devine plictisitor de predictibilă. Problema mea a fost că în cele din urmă am simțit că nu am știut cum s-au întâmplat de fapt unele evenimente și de ce în acea manieră și nu alta. Și mai ales, legătura dintre îngeri, în prima lor misiune importantă în care Elena e recrutată, pare să se lipit pe nevăzute, prea ușor.

 

Pe Naomi Scott o prind bine rolurile de eroină modestă, aparent naivă, cu mai multe talente sub mânecă decât s-ar fi așteptat chiar ea. Energia pe care o oferă pe ecran s-a văzut și-n Power Rangers dar mai ales a ajuns mai aproape de centrul atenției ca Jasmine în noua versiune de Aladdin.

Pe Ella Balinska am văzut-o în acțiune pentru prima oară cu ocazia asta, și este oricum primul ei rol major într-o producție cinematografică. Ca un debut pe categoria aceasta, nu s-a descurcat deloc rău și aș vrea s-o văd în noi ipostaze acum că tot a ieșit din zona de seriale și scurtmetraje. La fel ca întreg trio-ul, și ea a emanat energie contagioasă. Jane este mai experimentată în lupte decât Sabina și Elena, demonstrează stimă de sine și seriozate, știind totodată și să se distreze. Problema cred că a ținut mai mult de indicațiile lui Banks, fiindcă mi-a fost greu să cred că a ajuns să țină așa mult la Sabina într-un timp atât de scurt. Pot înțelege interpretarea unui personaj care se afișează ca fiind distant și rece care de fapt prinde drag repede de cineva, însă aceste lucruri se realizează de obicei cu ceva fundal în spate care să justifice fie nevoia de a fi rece fie nevoia de căldură.

Nu uita sa citesti

Nu sunt singurul care o consideră pe Kristen Stewart cea care ține cel mai bine filmul în viață. Ea fură atenția în toate scenele în care apare. Nu numai coregrafiile și cascadoriile în care este implicată sunt distractive, dar mai ales expresiile faciale și umorul folosit de ea sunt surprinzor de contagioase. E primul rol al actriței care să-mi placă din toate punctele de vedere. Cumva retrospectiv vorbind nici nu sunt probabil obișnuit să o văd atât de expresivă însă rămân la convigerea că este unul din cele mai bune roluri ale ei, poate mai ales că sub regia lui Banks rolul i s-a potrivit ca o mănușă.

Știm că Charlie își are farmecul în a rămâne un mister însă aproape uiți de existența sa la cât accent se pune rangul de Bosley (un fel de locotenent în agenție). Elizabeth Banks este Bosley pentru cele trei fete și este alături de ele aproape la tot pasul și deși mi-a plăcut implicarea personajului în acțiune cumva s-a simțit că filmul ar trebui să se numească „Îngerii lui Bosley”. Este genul de situție în care mi-ar fi plăcut ca regizorul să-și diminueze din rolul de pe ecran și să se concentreze mai mult pe ce se întâmplă în spatele ecranului.

Cu toată energia feminină, filmului nu i-au lipsit actori simpatici. Sir Patrick Stewart parcă a fost molipsit și el de energia fetelor, am fost plăcut surprins să-l văd în unele scene vibrând de bunăstare. Ca la Kristen Stewart, poate am fost și obișnuit să-l văd cam static în ultimele filme mari ale sale. Plot twist-ul personajului său m-a făcut să-mi dau seama cât de bine îi stă și în astfel de roluri. Brok, jucat de fermecătorul Sam Claflin este dezvoltat abia spre final, stârnind râsete cu umorul neașteptat. Însă cel mai mult cred că nu pot să-l uit pe Jonathan Tucker aici care este asasinul perfect. Nu cred că scoate mai mult de două vorbe dar asta este și ideea, aproape că te sperie tăcerea sa de mașinărie de ucis. Neapărat vreu să revină eventual în ceva film DC sau Marvel. A, iar pe Sfântul care are grijă de toți îngerii n-ai cum să nu-l îndrăgești.

Un alt dezechilibru care mi-a sărit cumva în ochi a fost că toți răufăcătorii sunt bărbați. Sigur, nu sunt absurd, doar vorbim de un film cu personaje feminine pe gustul publicului feminin. Însă prefer ca puterea unor personaje ca Îngerii să vină mai natural de atât, să vină acel respect de la sine, cum s-a întâmplat de exemplu în memoria recentă cu Maleficent. Măcar nu ne sunt scoși ochii verbal cu replici care să exprime seriozitatea feminină. Am simțit puțin din propaganda ascunsă din Captain Marvel (bine, acolo a fost și sponsorizare militară la mijloc).

Foarte aprecibilă în schimb a fost prezența mai multor actrițe din filmele și serialul vechi, dând dovadă că există de fapt o continuitate și nu este un reboot în sensul complet al cuvântului. Așadar, stați și când se aprinde lumina, că merită văzute toate scenele strecurate în genericul de final.

Îngerii lui Charlie este un film plăcut dacă îi dai voie și nu îl descoși complet. Nu o să rămână memorabil și sincer nici nu cred că asta era intenția. Din 29 noiembrie le poți întâlni pe fete la toate cinematografele din țară, distribuit de InterCom Film.

Ti-a placut articolul?
Inscrie-te la newsletter si noi iti trimitem toate noutatile saptamanal.
I agree to have my personal information transfered to MailChimp ( more information )

Postează un comentariu

avatar