Overlord, un hibrid reușit

0

Overlord este un hibrid între film de război și horror neașteptat de reușit. Când am ieșit de la proiecția specială de aseară din Grand Cinema am ieșit cu un sentiment plăcut că pofta de film sângeros mi-a fost satisfăcută. Filmul este regizat de Julius Avery cu o poveste semnată de Billy Ray, iar undeva la butoanele producției a stat J.J. Abrams. În România e distribuit de RoImage începând cu 9 noiembrie în sălile de cinema.

La început te păcălește prezentându-se ca un veritabil film de război ca abia apoi, treptat, spre jumătatea narațiunii, să descoperi odată cu personajele experimentul monstruos al naziștilor. Numai primul Predator reușise asta iar Overlord se apropie de același rezultat.

Acțiunea urmărește o mână de soldați care au misiunea de a doborâ un turn de comunicații nazist dintr-un sătuc francez ocupat, în noaptea de dinainte D-Day 6 iunie 1944. Spre oroarea lor, în subsolul acestei baze un doctor german făcea experimente pe săteni, injectându-le un prototip de ser care creează super-soldați. Adică zombies puternici, injectați cu gudronul descoperit sub pământului orășelului, amestecat cu cine mai știe ce.

Overlord face o treabă bună atât pe latura sa de war story cât și pe cea de horror, ambele stiluri fuzionând amornios în acest caz. Deși adesea pare o idee bună pe hârtie, de multe ori nu orice combinație iese cum trebuie. Din start ne sunt transmise ororile războiului în toată splendoarea lor, de la teama de a te parașuta dintr-un avion în flăcări într-un ocean plin de vapoare de război până la comportamentul soldaților lui Hitler. Apoi când elementele horror se strecoară ușor-ușor în poveste ca apoi să avem parte de carnagiul sângeros anticipat, acestea nu se bazează strict pe jumpscares sau trucuri ieftine, ci pe un stil atmosferic de horror. Ca și cum ceva nu este în regulă.

La tranziția plăcută de la thriller de război la unul horror contribuie și efectele neașteptat de convingătoare. Sângele curge cu nonșalanță iar monștrii îți fac nițel pielea de găină când aleargă pe coridoare. Nimic nu este ascuns în penumbră, ororile au loc într-o lumină destul de clară ca tu să vezi detaliile. De asemenea coloana sonoră este subtilă și de efect, nu îți distrage atenția deși știi că este acolo, o piesă din atmosferă chiar în toiul acțiunii.

Nu uita sa citesti

De apreciat și paleta de culori specifică filmelor de război și filtrele de materiale video de pe vremea războiului din genericele de început și final. Ador când la începutul filmului scrie MMXVIII în loc de 2018.

Personajele nu sunt tocmai memorabile, ai impresia că le-ai mai văzut pe fiecare în parte în diverse alte drame pe tema Celui De-al Doilea Război Mondial. Distribuția, nu tocmai cunoscută, își face treaba cât să-ți pese de personaje de moment, însă nu îți vei aminti clar de ele la câteva zile după film. Important e că îți va plăcea măcelul din ultimul act, dacă ești fan al horror-urilor sângeroase.

Scenariul nu este lipsit de clișee însă ele sunt tolerabile, ba chiar de preferat, în intenția filmului de a te distra cu acțiunea. A trecut semnificativ de mult timp de când nu am mai avut parte de o acțiune cu zombii cum se cuvine, iar Overlord a fost binevenit cu atmosfera sa de film de război. Un film cam greu de etichetat, dar unul din cele mai bune horror-uri de anul acesta.

P.S.: de preferat poate și să nu vezi trailer-ul înainte

Ti-a placut articolul?
Inscrie-te la newsletter si noi iti trimitem toate noutatile saptamanal.
I agree to have my personal information transfered to MailChimp ( more information )

Postează un comentariu

avatar