Răpirea lui Freddy Heineken

0

Cinci bărbați și o răscumpărare. Dar nu orice răscumpărare, ci cea mai mare sumă plătită vreodată pentru a elibera persoana răpită – în acest caz, Freddy Heineken, deținătorul unuia dintre cele mai renumite brand-uri de bere (nu-l punem la socoteală pe șofer, care e răpit ca să fie acolo, de rezervă, în cazul în care trebuie trimise la poliție capete însângerate sau degete tăiate așa, la intimidare). Ideea filmului e faină, mai ales că e bazată pe fapte reale, iar posterul te momește cu câțiva actori buni și talentați, în fruntea cărora se află Anthony Hopkins, o adevărată legendă. Dar producției parcă-i lipsește acel ceva care s-o facă specială, sclipirea de geniu în poveste, regie sau acting. Aveam așteptări mai mari de la cel care a regizat Fata care s-a jucat cu focul și Castelul din nori s-a sfărâmat, Daniel Alfredson, dar n-a fost să fie. Ba chiar există și discrepanțe în ceea ce privește recuzita folosită și realitatea pe care ar fi trebuit să o reflecte: te aștepți ca un regizor să fie atent la detalii și să pună culoarea corectă la sticlele de Heineken măcar, că tot sunt ele marca bietului Freddy. Spun biet pentru că mi s-a făcut milă de el, un om bătrân și destul de distins (se vede cine-l joacă) care ajunge la mâna unor pușlamale.

kmh6

Deși povestea e în așa fel construită încât se insistă foarte mult pe motivele răpitorilor (la un moment chiar ajungi să ții cu ei sau să-ți fie milă de ei), fapta rămâne. Și e cruntă și demnă de dispreț: sechestrarea unui om pe care-l țin captiv într-o cameră antifonată, așteptând să le pice bani din cer. Mi-a plăcut mult cum îi lua peste picior Freddy, care știa să-și țină firea neașteptat de bine pentru o asemenea situație. Păcat că n-a fost Hopkins în centrul atenției, personajul său chiar e simpatic rău și destul de șmecher.

kmh8

În schimb, accentul cade pe relațiile dintre cei 5 prieteni care pun la cale răpirea: Cor (Jim Sturgess – Cloud Atlas), liderul echipei, cel care vine cu ideea și planul, tipul calm și echilibrat, capabil să ia decizii sub presiune și care nu vrea să renunțe cu una cu două la posibila răscumpărare

kmh7

Willem (Sam Worthington – Avatar), cumnatul lui Cor, tipul cu sânge rece, cu înclinații violente, pe care nu-l mustră conștiința când vine vorba de dus acțiunea la extrem

kmh9

„Cat” (Ryan Kwanten – Dead Silence), meseriașul echipei, tipul ceva mai sufletist și cu picioarele pe pământ în comparație cu prietenii săi; dintre toți, mie de el mi-a plăcut cel mai mult, mi s-a părut că într-adevăr putea să fie un tip bun dacă n-ar fi avut asemenea anturaj

kmh1

„Spikes” (Mark van Eeuwen), tipul care se lasă greu convins, se gândește mereu la rău și e primul care arată cu degetul atunci când ceva nu merge bine

kmh3

și „Brakes” (Thomas Cocquerel), fratele mai mic al lui Cor, târât în această aventură de un frate iresponsabil, care sub pretextul salvării firmei comune sau al asigurării unui trai liniștit soției și copilului său, întreprinde un plan extraordinar de îndrăzneț pentru acele timpuri și răpește un om cunoscut și apreciat la scară largă.

kmh2

Pe măsură ce zilele trec și răscumpărarea întârzie să apară, grupul sudat și puternic de la început începe să se clatine, bănuielile încep să-i apese pe toți din ce în ce mai greu, încrederea se pierde, în cel de alături și în viitor, iar destinul pare să le râdă în față celor care așteaptă să-și primească milioanele și să-și piardă astfel cei mai apropiați prieteni. E interesant de observat raportul de forțe și felul în care acesta se schimbă de la zi la zi, dar toată această tensiune nu e suficientă pentru a ține cinefilul cu ochii pe ecran. Iar dacă citești apoi că cel pe a cărui carte s-a bazat scenariul (Peter R. de Vries) a refuzat să vină la premiera filmului, nefiind de acord cu rezultatul final, nu te poți abține și te întrebi dacă nu cumva regizorul a dus în cu totul altă direcție întâmplările și a dat o altă interpretare unei răpiri, în care cei răi primesc așa-zise motivații, iar cel răpit e mai mult ironizat.

kmh4

Dacă mai sapi un pic pe Google și afli că Willem devine apoi o adevărată forță în lumea interlopă (te aștepți la asta, încă din film se vede că-i place să facă rău doar de dragul răului) și e suspectat pentru asasinarea cumnatului său, Cor, atunci chiar nu mai eziți și începi să crezi că altfel trebuia de fapt să se deruleze povestea. Filmul merită vizionat măcar pentru actori și pentru poveste, așa cum e ea scrisă, în ideea de umanizare a unor infractori (care se țin de astfel de activități și după acest eveniment, grupul lor fiind deja cunoscut de dinainte pentru mici delicte). Deși nu-s de acord cu abordarea, poate alții vor fi și de aceea le sugerez să meargă să vadă filmul la cinema (va apărea începând cu data de 10 aprilie, adus la noi de Ro Image) și să judece pentru ei înșiși: scopul scuză mijloacele? Dacă da, până unde ești dispus să mergi pentru a-ți atinge acel scop?

https://www.youtube.com/watch?v=pd9I0qd0TgU

[review]

[rwp-review-form id=”0″]

Ti-a placut articolul?
Inscrie-te la newsletter si noi iti trimitem toate noutatile saptamanal.
I agree to have my personal information transfered to MailChimp ( more information )

Postează un comentariu

avatar