Teenage Mutant Ninja Turtles: Mutant Mayhem este o animație regizată de Jeff Rowe după un scenariu scris de Seth Rogen, Evan Goldberg, Jeff Rowe, Dan Hernandez și Benji Samit.
Din distribuție fac parte: Ayo Edebiri, Maya Rudolph, John Cena, Rogen, Rose Byrne, Natasia Demetriou, Giancarlo Esposito, Jackie Chan, Ice Cube, Paul Rudd, Post Malone, Hannibal Buress.Ayo Edebiri, Maya Rudolph, John Cena, Rogen, Rose Byrne, Natasia Demetriou, Giancarlo Esposito, Jackie Chan, Ice Cube, Paul Rudd, Post Malone, and Hannibal Buress.
***
Am văzut Teenage Mutant Ninja Turtles la Cinema City din Mega Mall mulțumită invitației primite de la Ro Image 🙂 E primul film / prima animație despre Țestoasele Ninja pe care îl / o văd și nu prea știam la ce să mă aștept. După vizionare, pot spune că m-a prins povestea și mi-ar plăcea să văd mai multe aventuri ale simpaticelor țestoase.
Animația pornește de la premisa că spectatorii cunosc deja povestea țestoaselor, optând pentru o introducere simplificată a lui Splinter (Jackie Chan) și a fiilor săi: Leonardo (Nicolas Cantu), Raphael (Brady Noon), Michelangelo (Shamon Brown Jr.) și Donatello (Micah Abbey). De la început, filmul pune accentul pe relația lor cu Splinter mai mult ca tată decât ca maestru, aflând repede despre prejudecățile puternice ale lui Splinter față de oameni. Neîncrederea față de oameni și dorința sa imensă de a își proteja copiii, le fac pe Țestoase să nu-l asculte, căci ele doresc să facă parte din lumea de la suprafață, așa cum au visat dintotdeauna.
Se fac comentarii cu privire la alte povești cu supereroi. Țestoasele știu ce se întâmplă în MCU și au învățat (sau au fost învățate) că abilitățile lor sunt cea mai rapidă modalitate de a câștiga aprobarea publicului. Însă, vom vedea o tensiune între ceea ce își doresc Țestoasele de la lume și ceea ce lumea așteaptă de la ele.
Dar partea cea mai grea îi revine lui Splinter, obosit de lume. El este un tată singur, care crește niște băieți adolescenți. Ei locuiesc în canalizare. Un flashback ne arată de ce Splinter a optat să se ascundă de lumea din afară și, văzând acea scenă, nu putem să nu îi dăm dreptate.
Țestoasele, pe de altă parte, își doresc să fie acceptate și iubite de oameni. Leonardo, previzibil, se concentrează puțin mai mult pe lupta lui de a-și găsi încrederea ca lider de echipă, dar cum și de ce ajunge să se identifice cu această responsabilitate nu este urmărit foarte îndeaproape în poveste. Asta nu înseamnă că fiecare țestoasă nu are o personalitate clară, în mare măsură în concordanță cu ceea ce te-ai aștepta de la fiecare. Niciuna dintre Țestoase nu simte vreodată că încearcă să copieze o versiune care a apărut înainte – din nou, un câștig uriaș acolo în alegerea unor adolescenți reali în aceste roluri.
Energia nemărginită și personajele minunat desenate alcătuiesc o poveste, poate, previzibilă pe alocuri, însă foarte plăcută de urmărit.
Vizionare plăcută!
