Dupa „obsesia” De Niro (Mean Streets 73, Taxi Driver 76, New York, New York 77, Raging Bull 80, The King of Comedy 83, Goodfellas 90, Cape Fear 91 si Casino 95) , urmeaza „obsesia” DiCaprio. Nu ca asta ar fi ceva rau, doar Scorsese a castigat Oscarul cu The Departed, unde joaca si DiCaprio, dar si triplul castigator Jack Nicholson.
The Wolf of Wall Street prezinta fata intunecata a vietii de pe Wall Street, bautura, droguri, sex.
Daca as face paralela cu alt film ce prezinta lumea brokerilor, Margin Call, as pune ca personal, mie mi-a placut mai mult filmul cu Kevin Spacey.
Stiu ca asta este „inspirat dupa un caz real” ( vesnicul caz real, care parca ii da din start o cotatie superioara filmului, fata de celelalte care au la baza doar scenarii imaginate), cel al lui Jordan Belfort, dar la ce mi-au folosit mie, privitor, atatea scene de sex, droguri si limbaj trivial? Era suficienta si o portie mai mica si as fi inteles lumea aceasta in care trebuie sa fii mereu in priza.
Caci este logic, ca sa fii atent si vigilent 24 de ore din 24 trebuie sa ai stimulente.
Lumea de pe Wall Street este o lume dura si cum spunea un alt „broker”, dintr-un film ce atinge doar tangential aceasta lume (A Good Year): fara vacante, ai luat vacanta, altul ti-a luat locul.
Stiu ca am sa-i supar pe fanii lui Leonardo DiCaprio, dar pe mine nu m-a dat pe spate rolul lui. Practic era o combinatie de Howard Hughes (The Aviator) cu Frank Abagnale Jr.(Catch Me If You Can). Stilul de joc a fost cam acelasi. Chiar daca am citit ca a studiat comportamentul abuzului de droguri sau a apelat la povestile spuse chiar de eroul Jordan Belfort. Mi-a placut foarte mult Jonah Hill, cu un rol opus celui in care l-am mai vazut in Moneyball.
Desi a avut un rol de mica intindere, Matthew McConaughey straluceste si de data asta.
Ceea ce mi-a placut in mod deosebit a fost sfarsitul. Nu unul fals moralizator si ipocrit. Iesit din puscarie, plecat in cealalta parte a lumii si din nou la treaba, din nou in afaceri, din nou „Vinde-mi stiloul!”
Caci viata este ca o ruleta: les jeux sont faits, rien ne va plus!
