Mă apucă nostalgia când îl văd pe Jackie Chan și nu cred că voi putea vreodată să spun nu unui film cu el – mai ales dacă e să ținem cont de faptul că cele mai haioase comedii ale sale sunt cele în care are un partener pe măsură. Seria Rush Hour, Shanghai Noon și Shanghai Knights sunt exemplele cele mai elocvente ale umorului de calitate izvorât din colaborările sale cu actori de comedie americani (Chris Tucker și Owen Wilson). Încercând să exporte producții realizate în China într-un Hollywood deja îmbâcsit de comedii și povestioare pe care le uiți după 5 minute, Jackie a mers pe mâna unui alt actor de comedie, Johnny Knoxville, pe care-l știi poate din Bad Grandpa. Rezultatul? Detectivul, mafia și cartoforul, o comedie relaxantă, unde nu trebuie să-ți bați capul îngrozitor de mult cu povestea (deși ai mici surprize), ci doar să te așezi comod și să te bucuri de un actor care la 62 de ani încă își face cascadoriile.
Partea foarte interesantă în Detectivul, mafia și cartoforul e că detectivul, Bennie (Chan), se vede nevoit să străbată globul pentru a-l prinde și păzi pe Connor, un cartofor care a reușit să-și pună mafia în cap într-o singură seară petrecută la cazino. Călătoria celor doi e plină de peripeții și momente amuzante, iar peisajele sunt minunate, ți-e mai mare dragul să privești frânturi din locuri în care cine știe dacă vei ajunge vreodată. Bennie nu încearcă să-l predea pe Connor doar pentru că așa îi cere meseria, el vrea să-și scape fina, Samantha (Bingbing Fan) din mâinile lui Victor Wong, care e de la început arătat cu degetul ca fiind șeful mafiei, așa că nu-ți vine greu să-l urăști, pe el și gașca lui de interesanți. Deși mi-a plăcut această nouă combinație, mi-a fost dor de Jackie Chan de dinainte, care rânjea la orice glumă tâmpită a partenerului sau chiar zâmbea când se lupta cu unul sau cu altul.
De data aceasta, chiar și Jackie pare obosit, e mai tras la față, are cearcăne, totul cât să arate cum te consumă 9 ani de furie adunată în tine. Pornit într-un soi de vendetă, Bennie descoperă pe parcurs că viața nu înseamnă doar să muncești ca un câine, fără să ai de cine să te bucuri la sfârșitul zilei. Knoxville chiar reușește să se îndepărteze de stilul lui Tucker, de moară stricată, sau al lui Wilson, de neîndemânatic, și propune un nou partener: mincinos, dar inimos, elegant și cu multe vorbe de duh. Mi-ar plăcea să-i mai văd salvând situația și în viitor, deși mă îndoiesc că vom avea parte de un sequel. Până la urmă Chan a tras cartea câștigătoare cu acest actor, care-l înlocuiește pe Seann William Scott, inițial atașat proiectului. Deși există și scene cu comic de limbaj, filmul se axează mai mult pe comicul de situație care reiese din diferențele culturale.
Doar nu credeai că, fiind un partener chinez și unul american, nu mai avem parte și de umor specific altor țări? Să te ții când apar rușii în peisaj, o nebunie, nu te poți abține să nu hohotești. Oricum, de departe, scena mea favorită este cea în care apare piesa lui Adele, Rolling in the Deep, cred că e valabil pentru toată sala, din moment ce toată lumea râdea în momentul acela. Eu am vizionat filmul la cinema, la Sun Plaza, și îți recomand să faci același lucru, o comedie se vede cel mai bine cu alte zeci de oameni alături. RO IMAGE 2000 și PROROM DISTRIBUTION te invită începând cu 22 iulie să vezi noile aventuri ale lui Jackie, care-și găsește un partener mai năzdrăvan decât se aștepta!
P.S.: Ascultă piesa înainte de film, să o ai adânc imprimată în creier când vezi scena din deșert.
[review]
