Gentle Monster, scris și regizat de Marie Kreutzer, este unul dintre acele filme care nu sunt ușor de urmărit, nu pentru că ar fi neapărat complicate ca poveste, ci pentru că abordează un subiect extrem de greu. Filmul o are în centrul poveștii pe Lucy, o pianistă de succes interpretată de Léa Seydoux, a cărei viață se schimbă complet atunci când autoritățile ajung la locuința familiei, iar soțul ei, Philip, devine suspect într-un caz extrem de grav.
De aici începe adevărata luptă a lui Lucy. Nu este vorba doar despre ceea ce se întâmplă cu Philip, ci despre momentul în care imaginea pe care o ai despre omul de lângă tine începe să se destrame. Cât de bine poți cunoaște, de fapt, persoana cu care îți împarți viața? Și ce faci atunci când apar informații care contrazic tot ceea ce ai crezut despre el?
Pentru mine, acesta este unul dintre cele mai apăsătoare aspecte ale filmului. Gentle Monster nu este un film pe care îl urmărești relaxat. Atmosfera este grea, tensionată și incomodă, iar subiectul este unul dintre cele mai tulburătoare cu putință. Pedofilia este unul dintre cele mai îngrozitoare lucruri despre care se poate vorbi, iar filmul nu încearcă să transforme acest subiect într-un simplu element de șoc. Mai degrabă, urmărește efectele pe care suspiciunea și descoperirea unor asemenea fapte le au asupra celor din jur.
Lucy ajunge să se confrunte cu foarte multe emoții în același timp: neîncredere, teamă, furie și confuzie. Poate cel mai greu lucru pentru ea este faptul că nu poate apăsa pur și simplu un buton pentru a opri sentimentele pe care le are față de soțul ei. Chiar și atunci când apar acuzații teribile, anii petrecuți împreună, amintirile și familia pe care au construit-o nu dispar instantaneu. Filmul surprinde foarte bine această contradicție și nu oferă o soluție simplă pentru ea.
Mi-a plăcut și faptul că regizoarea nu îl transformă pe Philip într-un personaj care pare evident malefic de la prima apariție. Tocmai normalitatea lui face situația atât de greu de procesat. Pentru Lucy, întrebarea nu este doar dacă acuzațiile sunt adevărate, ci și dacă toate lucrurile pe care le-a trăit alături de omul respectiv au fost ceea ce credea ea că sunt. Unele momente din trecut capătă o altă semnificație atunci când sunt privite prin prisma noilor informații.
Léa Seydoux este, și aici, foarte bună. Este o actriță pe care o consider foarte talentată și care reușește să joace bine în mod constant. În Gentle Monster, are un rol dificil, pentru că foarte mult din film se bazează pe reacțiile personajului ei. Lucy trebuie să transmită frică, neîncredere și durere fără ca interpretarea să devină exagerată. Seydoux reușește să păstreze această tensiune și să ne facă să rămânem aproape de personajul ei.
Un alt lucru care mi-a plăcut este că filmul nu încearcă să ofere răspunsuri confortabile. Nu avem o poveste în care lucrurile sunt ușor de împărțit în alb și negru. În schimb, suntem puși în situația de a privi o familie care începe să se destrame în timp ce adevărul este încă descoperit. Iar pentru Lucy, fiecare informație nouă schimbă felul în care privește trecutul.
Consider că filmul merită văzut tocmai pentru felul în care abordează consecințele unei asemenea situații și impactul pe care îl poate avea asupra unei persoane care descoperă că omul pe care credea că îl cunoaște poate ascunde o parte complet necunoscută. Este o experiență inconfortabilă, tristă și apăsătoare, dar care te face să pleci din fața ecranului cu multe întrebări.
Filmul este distribuit în România de Bad Unicorn, iar eu l-am văzut la Cinema Elvire Popesco. Mi se pare un loc foarte potrivit pentru un film ca acesta, unde atmosfera sălii și experiența de cinema îl ajută să își păstreze impactul.
