The Running Man este un film thriller distopic de acțiune din 2025, produs și regizat de Edgar Wright și scris de Wright și Michael Bacall.
Este a doua adaptare a romanului din 1982 al lui Stephen King, după filmul din 1987.
Distribuția îi include pe Glen Powell în rolul personajului principal, alături de William H. Macy, Lee Pace, Michael Cera, Emilia Jones, Daniel Ezra, Jayme Lawson, Sean Hayes, Colman Domingo și Josh Brolin.
**
Am văzut The Running Man la IMAX București mulțumită invitației primite de la Ro Image 2000.
The Running Man începe cu imaginea lui Ben Richards (Glen Powell), care își leagănă copilul mic bolnav, în timp ce imploră să-și recupereze slujba. Concediat și pus pe lista neagră pentru că a încercat să-și ajute colegii, Ben abia își poate stăpâni furia în fața unui șef crud (David Zayas) care nu dă doi bani pe situația lui. Asta primește pentru că nu a respectat regulile companiei și nu „și-a văzut de treabă”.
Ben se întoarce cu greu la apartamentul dărăpănat din mahala și continuă să fiarbă de furie în timp ce fetița lui plânge, fiind bolnavă. Sheila (Jayme Lawson), soția lui, vine acasă de la slujba ei umilitoare, cu medicamente contrafăcute. Nu poate rămâne acasă, deoarece o tură suplimentară înseamnă mâncare pe masă.
Ben urmărește diverse emisiuni produse de compania care deține fiecare parte a societății. Fiecare competiție prezintă diferite grade de letalitate, iar săracii asupriți își asumă riscuri periculoase pentru a avea șansa de a câștiga bani. The Running Man, de departe cel mai popular program, are o premisă simplă: supraviețuiește 30 de zile pe fugă și câștigă suma uluitoare de un miliard de dolari. Care este șmecheria? Concurenții sunt urmăriți de un grup de vânători nemiloși și de liderul lor mascat și însetat de sânge, McCone (Lee Pace), care află locația ta cu ajutorul unui public motivat.
The Running Man oferă o descriere exactă a sărăciei și opresiunii. Wright (Shaun of the Dead, Baby Driver) alimentează furia lui Ben cu lipsa lui de opțiuni într-o lume în care bogații controlează totul. Hrana adecvată, adăpostul și medicamentele sunt luxuri destinate celor cu bani. Ben trebuie să treacă prin puncte de control de securitate pentru a ajunge la studioul Network, într-un cartier luxos, unde bogații nu interacționează niciodată cu clasele inferioare.
Scenele cu bătrânii și bolnavii care vomită la coadă pentru a avea șansa de a participa la emisiune ilustrează disperarea generalizată: o moarte crudă devine un preț acceptabil pentru speranța trecătoare a unei vieți mai bune.
Designul de producție întărește tirania cu un realism dur. Străzile patrulate de soldați, camerele care înregistrează fiecare mișcare și dronele care zboară deasupra nu sunt science fiction – Wright vrea ca publicul să facă legătura între film și ceea ce se întâmplă în prezent. Raidurile guvernamentale, execuțiile extrajudiciare, șomajul răspândit și lipsa accesului la asistență medicală adâncesc diferențele dintre clase, până când prăpastia dintre cei care au și cei care nu au devine un abis. Ben nu este o excepție, ci rezultatul logic al unor politici nedrepte.
Regia menține un ritm alert, iar scenele de urmărire sunt filmate spectaculos. Filmul prezintă un subiect familiar – omul obișnuit aruncat într-un joc al supraviețuirii – dar într-o formulă modernizată și intensă.
În concluzie, The Running Man este un film de acțiune foarte bun, pe care îl recomand să fie vizionat în format IMAX. Distribuit de Ro Image 2000.
