Tot ce trebuie să știi despre “I WANNA DANCE WITH SOMEBODY” – de azi la cinema

0

Informații despre producție

I Wanna Dance with Somebody este o celebrare puternică și triumfătoare a incomparabilei Whitney Houston. Regizat de Kasi Lemmons, scris de nominalizatul la Oscar Anthony McCarten, produs de legendarul director pentru muzică Clive Davis și având-o în distribuție pe câștigătoarea Premiului BAFTA Naomi Ackie, filmul este un portret fără restricții al femeii complexe și cu multiple fațete din spatele Vocii. De la fata din corul din New Jersey la una din cei mai premiați artiști și cu cele mai mari vânzări ale înregistrărilor din toate timpurile, publicul este purtat într-o călătorie inspirațională, tulburătoare – și atât de emoționantă – prin viața și cariera inovatoare a lui Houston, cu spectacole uluitoare și o coloană sonoră cu cele mai îndrăgite hituri ale artistei, așa cum nu le-ați mai auzit până acum. Nu vreți să dansați?

Sony TriStar prezintă o prezentare a Black Label Media, o prezentare a Compelling Pictures a producției Muse of Fire, Primary Wave Music, și West Madison Entertainment a unui film de Kasi Lemmons, I Wanna Dance with Somebody. Distribuția Naomi Ackie, Stanley Tucci, Tamara Tunie, Nafessa Williams, și Clarke Peters. Regizat de Kasi Lemmons. Scenariul de Anthony McCarten. Produs de Denis O’Sullivan p.g.a., Jeff Kalligheri p.g.a., Anthony McCarten p.g.a., Pat Houston, Clive Davis, Larry Mestel, Molly Smith, Thad Luckinbill, Trent Luckinbill, Matt Jackson p.g.a., Christina Papagjika, și Matthew Solloway. Producători executivi sunt Naomi Ackie, Kasi Lemmons, William Earon, Marina Cappi, Erika Hampson, Josh Crook, Rachel Smith, Seth Spector, Dennis Casali, Janice Beard, Tanner Beard, Lexie Beard, Matthew Gallagher, Jane Bergere, Stella Meghie, și Mackenzie O’Connell. Director de imagine este Barry Ackroyd ASC. Designerul producției este Gerald Sullivan. Editor este Daysha Broadway, ACE. Supervizorul VFX este Paul Norris. Costumier este Charlese Antoinette Jones. Partitura originală este de Chanda Dancy. Producătorul Executiv pentru Muzică este Rodney Jerkins. Supervizor musical este Maureen Crowe. Castingul este făcut de Kim Coleman, C.S.A.

TE VOI IUBI ÎNTOTDEAUNA: De ce este momentul pentru a o sărbători pe Whitney Houston

“Whitney Houston a fost probabil cea mai mare cântăreață contemporană din toate timpurile,” spune Clive Davis, care ar trebui să știe. Directorul casei de înregistrări în vârstă de 90 de ani, care a jucat un rol esențial în carierele acelor stele cum ar fi Janis Joplin, Bruce Springsteen, Sly și Familia Stone, Billy Joel, Chicago, Pink Floyd, și alții fără număr, o plasează pe Houston pe cel mai înalt nivel – și spune de ce muyica ei continua să rămână actuală. “Capacitatea ei de a face ritmuri, îmbinată cu versatilitatea incredibilei puteri de control al vocii sale în ceea ce privește baladele, a făcut din ea cea mai bună cântăreață pop, cea mai bună cântăreață R&B. Acesta este motivul pentru care s-a remarcat în toți acești ani și pentru care ne vom aminti de ea.”

Publicul va avea șansa de a-și aminti și a retrăi incredibila Voce a lui Whitney Houston în cinematografe prin lansarea I Wanna Dance with Somebody, biopic-ul musical care le va oferi fanilor săi o perspectivă necunoscută anterior asupra vieții și activității artistei. Este atât o celebrare a succeselor din viața sa, cât și o privire obiectivă asupra tragediilor care au luat-o prea repede dintre noi.

“Există o sărbătorire a lui Whitney,” spune Naomi Ackie, care o personalizează pe artistă în I Wanna Dance with Somebody. “Acum putem privi înapoi și știm că nu a existat nimeni ca ea. A trecut mai mult de un deceniu și încă nu există nimeni ca ea.”

“Am căutat să facem din I Wanna Dance with Somebody un omagiu bogat, frumos, emoționant și foarte uman adus unui mare talent – unul din cele mai mari pe care le vom vedea vreodată,” spune regizorul Kasi Lemmons, care conduce filmul, unindu-și forțele cu o mare parte din echipa de creație care a adus pe ecran filmul de succes mondial Bohemian Rhapsody, inclusive scenaristul /producătorul Anthony McCarten. “Ea are o poveste complicată, așa cum toți oamenii sunt complicați. Ne putem raporta la ea și la greutățile prin care a trecut, la presiunile cu care s-a confruntat, și ajungem s-o înțelegem.”

Pentru fanii săi, povestea lui Whitney Houston n-a fost spusă cu adevărat niciodată. Ei cunosc bine multitudinea de material care au fost produse, care se presupune că “spun totul,” inclusiv filmul TV din 2015 și documentarul din 2018, dar ambele proiecte i-au dezamăgit profund pe fani și pe oamenii apropiați ei. Niciunul nu analizează, nici nu celebrează cea mai importantă parte a vieții lui Whitney – muzica ei – dar în schimb ambele se concentrează pe notele de senzualitate care au întunecat-o pe adevărata Whitney. Despre I Wanna Dance with Somebody, Davis spune, “Scopul acestui film este s-o prezinte pe întreaga Whitney. Cu siguranță a fost misiunea mea să mă asigur că arătăm viața unei cântărețe grozave și ceea ce a făcut-o specială, unică. Intenția noastră nu a fost minimizarea impactului letal al drogurilor – modul în care acestea au dus o persoană unică la un sfârșit prematur, tragic. Dar este și pentru a arăta marele talent, de ce a fost iubită și un talent neegalat care a afectat întreaga lume.”

Astfel, I Wanna Dance with Somebody are ca scop nu numai să fie o șansă pentru fani să retrăiască viața și muzica artistei, ci și să ofere punctul de vedere al lui Whitney, spus de oamenii care au cunoscut-o cel mai bine. “Am avut oportunitatea să creăm biografia semnăturii lui Whitney Houston,” spune producătorul Matt Jackson. “Pentru că am lucrat cu Clive, precum și cu Gary și Pat Houston, fratele și cumnata lui Whitney, putem spune cu autenticitate povestea ei – am avut acces la un nivel de înțelegere și cu detalii pe care nu le-am fi știut dacă am fi făcut acest film fără cooperarea familiei sale.”

În plus, pentru producătorul Denis O’Sullivan, un biopic oferă o experiență foarte diferită față de un documentar. “Filmul conferă un tratament experiențial, cinematografic vieții lui Whitney,” spune el. “Într-un fel, documentarul ne dă multă libertate – putem explora orice aspect al vieții lui Whitney pe care l-am perceput ca cel mai bun pentru a spune povestea ei. În același timp, am avut un simț al responsabilității uriaș – față de familia și fanii lui Whitney – făcând un film pe care publicul să-l perceapă ca făcându-i dreptate.”

Filmul a început când Davis s-a întâlnit din întâmplare cu scenaristul/producătorul Anthony McCarten, la puțin timp după succesul mondial al biopic-ului Queen, Bohemian Rhapsody. “În timpul cinei la un restaurant din New York, Clive a propus s-o iau în considerare pe Whitney ca fiind următorul meu proiect de film, promițându-mi că poate facilita prezentările la proprietatea Houston, care ar fi necesare pentru deblocarea accesului la muzică, fără de care nicio poveste despre un muzician nu poate fi de valoare,” spune McCarten. “La început, n-am fost sigur că există o poveste nouă, nespusă despre Whitney, dar în ziua următoare, Clive mi-a arătat un video cu Whitney interpretând ‘Impossibly Medley,’ și am văzut ce ar putea fi filmul.”

McCarten a fost, desigur, uimit să-și reamintească măiestria în controlul vocii de la interpretarea lui Houston la AMAs din 1994. Dar era îngrijorat să prezinte povestea lui Houston ca pe un biopic. Nu este povestea lui Whitney Houston o tragedie? Dar după a doua întâlnire cu Davis, McCarten s-a răzgândit. “Dacă judecăm artiștii numai după cât de mult au trăit, viața lui Shakespeare este o tragedie,” spune McCarten. “Viața lui Whitney este un triumf. Ne-a oferit aceste momente extraordinare, aceste interpretări grozave. Povestea asta nu a fost spusă.”

Deoarece I Wanna Dance with Somebody ar fi reunit diverșii deținători de interese care controlează drepturile asupra muzicii lui Houston, producătorii filmului au simțit că au o oportunitate specială de a face un film care să prezinte talentul unic al Vocii. “Muzica este cea care a făcut oamenii să se îndrăgostească de Whitney,” spune Kalligheri.

“Documentarele și cărțile nu-ți pot da muzica,” spune McCarten. “Dacă încerci să spui povestea lui Whitney fără muzică, este ca o glumă fără poantă. Și în pofida sfârșitului, povestea lui Whitney este inspirantă.”

După ce a colaborat cu McCarten la Bohemian Rhapsody, producătorul Denis O’Sullivan era foarte familiarizat cu procesul lui McCarten de a transforma melodiile în materialul unei vieți. “Lucrul pe care-l face Anthony atât de strălucit este că găsește întotdeauna melodiile care ajută la spunerea poveștii – în mâinile lui Anthony, cântecele subliniază emoțiile și evenimentele pe care le trăiește persoana,” spune el. “Astfel, am putut să introducem toate cântecele care au fost cheia, piesa centrală care trebuia să fie în această povestire a vieții ei.”

În același timp, dacă voiau să înceapă această călătorie, producătorii aveau nevoie de asigurări – și au primit – că aveau libertatea să spună întreaga poveste a lui Whitney – cea bună, cea rea și cea urâtă. “Vrem să ne sprijinim eroii, să-i punem pe un piedestal,” spune Kalligheri. “Cu siguranță, Whitney s-a confruntat cu demoni în viață. Când trăiești pe drumuri, făcând 70 de turnee pe an, fără să dormi, doar încercând să supraviețuiești, este foarte ușor să cazi în capcane pentru a te relaxa.” Pentru producători, a fost important să spună și această parte a poveștii – s-o spună cu empatie și nuanțe, dar s-o spună direct și fără măgulire sau scuze. Cu asigurarea familiei Houston că pot să spună întreaga poveste, filmul rezultat nu atrage nicio lovitură.

Sursa principală pentru detaliile despre viața lui Whitney a fost însuși Clive Davis. În colaborare, cei doi au avut un parteneriat magic. “Am avut șapte numărul unu la rând de la primele două album. Asta a doborât recordurile din toate timpurile,” spune Davis. “I-am spus, ‘Whitney, este istoric. Spune-mi că te ciupești, pentru că alfel nu voi ști că tu știi cât de special este acest fapt.’ Și de fiecare dată când ne jucam, ea chiar se ciupea.”

“Procesul de selecție a cântecelor a fost făcut de două persoane – Whitney și cu mine,” spune Davis. “Whitney asculta totul. Cunoștea fiecare organizator, fiecare producător. Asculta la radio 24/7. Căutam cântece care erau speciale, pe care le simțeam că ar fi putut fi un mare succes. Gândul tradițional era să caut o înregistrare R&B majoră cu potențialul de a trece în pop, dar n-am căutat asta. Am vrut o melodie grozavă.”

De exemplu, Davis menționează “I Wanna Dance with Somebody.” “Demo-ul sună ca și cum Olivia Newton-John ar putea face asta,” spune Davis. “Dar deoarece urechile mele deveniseră din ce în ce mai rafinate, am știut că Whitney îi va aduce puțină căldură.”

Dar dacă Davis a găsit cântecele, Houston a fost cea care le-a interpretat cântându-le. “Nu a scris cântecele, dar le-a ales – și le-a ales într-un moment în care rezonau cu ceea ce experimenta ea în viață,” spune Kalligheri. “Asta ne spune cât de reală a fost muzica pentru ea. Și acesta este motivul pentru care în acest film, muzica se potrivește cu povestea vieții ei. Vezi asta mai ales cu ‘Why Does It Hurt So Bad’; Clive a vrut ca ea să cânte acest cântec mai devreme în cariera sa, atunci când a fost încrezătoare și sigură pe sine – ea n-a avut niciodată inima frântă. A știut mai târziu când a fost pregătită. Era pregătită să lase durerea să iasă, și a făcut-o.”

Un alt exemplu: în prezentarea interpretării legendare de către Houston a cântecului ‘I Will Always Love You,’ Lemmons a avut o varietate mare de opțiuni din care să aleagă. Din punct de vedere narativ, alegerea era introducerea cântecului în montaj –între interpretarea lui Houston de la Concertul pentru o Nouă Africă de Sud și căsătoria ei cu Bobby Brown, pe care mulți din viața lui Houston o pun în discuție în film.

Și dacă există o temă care străbate opera lui Houston – o temă care oferă un arc narativ natural pentru film – aceasta este ideea căutării familiei, căutării unui cămin, a dorinței de conexiune profundă care vine cu dragostea și afecțiunea – Whitney Houston care își dorea din tot sufletul să danseze cu cineva care o iubea. “Nu este decât o fată din cartier care-și dorește să fie iubită, dorește să aibă un cămin, dorește să aibă oameni cărora să le pese de ea și s-o iubească, și dorește să-și împartă talentul cu lumea,” spune Kalligheri. Asta auzim în muzica ei și asta a căutat în viață.”

CUM VOI ȘTI: Alegerea actriței care s-o interpreteze pe Whitney Houston

Actrița britanică Naomi Ackie este cea care-o joacă pe Whitney Houston. “Chiar nu știu cum să descriu asta – Whitney a fost mereu acolo, mereu atât de prezentă în viața mea,” spune ea. “Fiecare nuntă, fiecare înmormântare, fiecare botez, zi de naștere, karaoke, când sunt singură, când sunt cu prietenii. Nici nu-mi pot aminti când i-am ascultat muzica pentru prima dată – asta nici măcar nu face parte din conversație. A fost prezentă întotdeauna.”

Din cauza asta, atunci când Ackie a primit telefonul care-o invita la audiție, spune ea, a fost copleșită de ideea de a o juca pe artistă – până când totul s-a așezat. “Am fost intimidată imediat chiar de ideea de a încerca. A fost terifiant. De fiecare dată când aveam încă o rundă de audiții și se apropia, încă se simțea ciudat,” spune ea. “Și apoi, pentru audiția finală – a fost Halloween-ul, am fost costumată complet ca Whitney, cu costumul și cu părul, cântând ‘I Will Always Love You,’ și s-a declanșat ceva. Am înțeles brusc – pot să spun povestea asta.”

Lucrul care s-a declanșat pentru Ackie este o îndepărtare a legendei și concentrarea pe cine a fost Houston ca interpretă. “A vrut doar să cânte,” spune Ackie. “Înțeleg asta, pentru că am același lucru – cu actoria. Nu este mult mai complicat decât asta. Am văzut de asemenea că ar putea fi prostuță și foarte inocentă, ca mine, și să combine asta cu un respect real pentru meseria ei și o abilitate tehnică, acesta fiind și scopul meu.”

Pentru Ackie, s-o joace pe Whitney Houston a fost ceva ca un eveniment care i-a schimbat viața. “A existat o putere în a o juca pe Whitney pe care n-am anticipat-o,” spune ea. “Nu sunt tipul de actor care-și duce munca acasă. Între ‘acțiune’ și ‘tăiat,’ am toate sentimentele, și le las la ușă. Dar cu Whitney a fost ceva diferit. Am pășit în propria mea putere într-un mod în care nu mi s-a cerut s-o fac înainte. N-o mai jucam doar pe Whitney Houston.”

În rolul lui Clive Davis, producătorii l-au selectat pe nominalizatul la Oscar® Stanley Tucci. Tucci a fost intrigat de modul în care Davis a făcut carieră, construind carierele cântăreților. “El n-a fost niciodată instruit ca muzician – a fost avocat,” remarcă Tucci. “A ajuns să conducă o companie de discuri și se dovedește că avea acest simț uimitor pentru muzică – și nu doar pentru muzica unei anumite epoci. Pe măsură ce au trecut deceniile, el a continuat să crească și să înțeleagă unde trebuia să meargă muzica.”

În film, Davis și Houston își încep relația ca strict profesională – directorul și artista. Dar, spune Tucci, până la sfârșitul filmului, acea legătură personală s-a dezvoltat. “Whitney a fost cea mai apropiată relație personală pe care a avut-o cu oricine cu care a făcut afaceri,” spune Tucci. “A avut o mulțime de oameni cu care a fost prietenos, dar cu Whitney, a existat o anumită conexiune pe care au avut-o. Ei s-au iubit într-adevăr unul pe celălalt – ea l-a văzut ca pe un unchi. Lui chiar i-a păsat de ea și a făcut tot ce a putut pentru a o ajuta.”

Tucci își va modifica vocea pentru a-l interpreta pe Davis. “Are un accent newyorkez și, în mod ironic, un mod plat de a vorbi – în pofida faptului că a lucrat permanent cu muzicieni, vocea lui nu are nicio muzicalitate,” spune Tucci. “Atunci când joci o persoană reală, mai ales una care este încă în viață, trebuie să prinzi esența acesteia, dar totuși să contribui la ea – n-am vrut să realizez o imitație a lui.”

Tamara Tunie o interpretează pe mama lui Whitney, Cissy Houston. Întâmplător, în calitate de tânără interpretă care-și începe cariera, Tunie mergea la Sweetwater’s și surprindea spectacolele de acolo – inclusiv Cissy Houston. “Cissy a fost o cântăreață puternică,” spune ea. “Mi-a făcut o impresie puternică. Mi-a folosit pentru pregătirea pentru acest rol și pentru a intra în psihologia acestei persoane. Am citit amândouă cărțile ei și sunt atât de recunoscătoare că a scris adevărul. Și s-o joc pe Cissy Houston, acesta este singurul adevăr care m-a interesat.”

Tunie observă că în film, personajele Cissy și Whitney nu sunt prezente mereu una în viața celeilalte, dar întotdeauna există o dragoste profundă dedesubt. “A iubit cu înverșunare,” spune Tunie. “Dragostea poate să nu arate întotdeauna drăguț. Acea dragoste ar putea fi înțepătoare. Dar ea a iubit cu înverșunare, un fel de dragoste de leoaică, și asta e ceva ce am sperat să ating.”

Tunie s-a folosit de asemenea de tema filmului de căutare a căminului în interpretarea lui Cissy. “Căminul a fost o ancoră foarte importantă pentru familia Houston și mai ales pentru Cissy,” spune ea. “A fost devastator atunci când ea și John s-au despărțit. Au existat întotdeauna dragoste și sprijin pentru copii, dar când familia s-a despărțit, o bucată de lume s-a prăbușit pentru Whitney. Ea chiar a vrut să aibă acea familie perfectă.”

Pentru rolul tatălui, John Houston, producătorii l-au selectat pe actorul veteran Clarke Peters. “În primul rând, este un om de afaceri,” spune Peters. “Are sindromul Pygmalion – vrea să scoată pe cineva din obscuritate, în special o femeie, și să o transforme într-o zeiță. Cred că a încercat asta cu Cissy, dar ea voia să aibă o familie. Această dorință de a face o regină nu l-a părăsit niciodată.”

Acesta este motivul pentru care, spune Peters, tatăl se concentrează pe cariera fiicei sale – chiar dacă vede că inima fiicei sale este trasă într-o direcție pe care n-o înțelege. “Este miop în intențiile sale de succes,” spune el. “Atrage în asta toate contactele pe care le-a avut vreodată. Face apel la toate experiențele pe care le-a avut în negocierea afacerilor. Atunci când ea vrea s-o angajeze pe Robyn – prietena ei – el este îngrijorat. Crede că Robyn nu are niciun talent și că Whitney vrea doar ca prietena ei să fie aproape de ea, ceea ce el nu va permite. Se vede conducând o afacere el însuși – afacerea Whitney Houston – și asta începe să le otrăvească relația.”

Una din cele mai importante persoane din viața lui Whitney a fost iubita, prietena și confidenta ei Robyn Crawford. Acest rol este jucat de actrița Nafessa Williams. “Există atât de multe despre Whitney și Bobby, încât, în această poveste, prietenia și viața pe care le-a împărtășit cu Robyn sunt o surpriză,” spune Williams. “Au existat întotdeauna șoapte, dar asta spune de fapt o parte într-adevăr frumoasă a relației lor și cine au fost ele ca prietene.”

Houston și Crawford s-au cunoscut când erau foarte tinere – 16 și respectiv 19 ani – și a început o prietenie care va dura pentru tot restul vieții lui Houston. “Cred că au știut imediat că sunt atrase una de cealaltă, dar chiar după ce acea parte a relației lor s-a încheiat, există o poveste frumoasă a unei prietenii,” spune Williams. “Au avut încredere una în cealaltă, au fost foarte loiale una față de cealaltă – felul de prietenă pe care o iei cu tine pentru a-ți urma visurile.”

“Dragostea și relația și prietenia ei cu Robyn au fost atât de importante pentru mine, deoarece, ca fani, nu am văzut niciodată asta în realitate,” spune Kalligheri.

Faima lui Houston a început la jumătatea anilor 1980, când persoanele publice în relații homosexuale s-au confruntat cu și mai multă stigmatizare și control decât astăzi. “Dacă s-ar fi întâlnit astăzi, cred că ar fi putut fi îndrăgostite și fericite public. Când mă gândesc cât de mult s-au iubit și n-au putut să se exprime, mi le imaginez iubindu-se în tăcere.”

Mai târziu în film, când Whitney începe relațiile cu bărbați, inclusiv cu turbulentul Bobby Brown, cu care se va mărita, Robyn rămâne o prietenă adevărată. “Robyn nu judecă, dar este de asemenea onestă – prietena care-ți va spune cum ești,” spune Williams. “Când s-a căsătorit cu Bobby, cred că a fost o zi grea pentru Robyn, nu doar pentru că a fost îndrăgostită de Whitney, ci și ca prietenă care simte că nu este o alegere bună. Robyn se vede ea însăși ca protectoare a lui Whitney, dar n-o poate salva pe Whitney de ceea ce ea simte că poate fi o relație dăunătoare.”

Ashton Sanders îl interpretează pe Bobby Brown, care cultivă o imagine de băiat rău în R&B din anii 90. “Am văzut atât de mult din Bobby Brown – personajul neclintit, poveștile tabloide, reality show-ul. Jucarea acestui rol mi-a oferit șansa de a mă distra cu adevărat,” spune Sanders. “În același timp, există acolo un bărbat adevărat. Am încercat să determin cine era el în acel moment și ce a adus în căsătoria lui cu Whitney, și să-l joc atât ca persoană reală cât și ca interpret.”

ATÂT DE EMOȚIONANT: Recreerea muzicii

I Wanna Dance with Somebody este o oportunitate pentru public să experimenteze cele mai cunoscute cântece ale lui Whitney Houston în povestea despre viața ei. Pentru aducerea poveștii pe ecran, producătorii au obținut înregistrările a 22 de melodii clasice ale lui Houston și le-au remixat pentru sunetul de ultimă generație al cinematografelor.

Vocea Vocii este cea care se aude în film, cântând:

  • Greatest Love of All
  • Home
  • You Give Good Love
  • If You Say My Eyes Are Beautiful (duet with Jermaine Jackson)
  • Where Do Broken Hearts Go
  • Saving All My Love
  • How Will I Know
  • I Wanna Dance with Somebody
  • Far Enough (unreleased)
  • The Star-Spangled Banner
  • Run To You
  • I Will Always Love You (Live at the Concert for a New South Africa)
  • Why Does It Hurt So Bad
  • It’s Not Right, But It’s OK
  • I’m Every Woman
  • I’m Your Baby Tonight
  • So Emotional
  • One Moment In Time
  • Million Dollar Bill
  • My Name Is Not Susan
  • I Didn’t Know My Own Strength
  • “The Impossible Medley” (I Loves You, Porgy / And I Am Telling You I’m Not Going / I Have Nothing)

Pentru aceste 22 de melodii, editorul pentru supervizarea sunetului și muzicii John Warhurst și supervizorul muzicii Maureen Crowe au lucrat cu deținătorii de interese și cu arhivele pentru a obține nu doar mixajul principal, ci originalul, înregistrările brute pe care le-a făcut Houston. “Aceste înregistrări au fost mixate inițial pentru a suna grozav în mașina ta sau la un home stereo,” spune Warhurst. “Dar un cinematograf – mai ales un cinematograf Dolby Atmos – are difuzoare peste tot.”

Nu numai că Warhurst a putut remixa înregistrările originale pentru un sunet perfect într-un cinematograf, corelate cu interpretarea de pe ecran a lui Naomi Ackie – deținerea înregistrărilor multitrack a putut de asemenea să ajute la îmbunătățirea propriei portretizări de către Ackie. “Pe înregistrarea brută, Naomi poate auzi, foarte detaliat, vocea originală a lui Whitney. Respirațiile, micile râsete, chicotelile, inflexiunile pe care le-a pus în note – Naomi a putut auzi toate acestea și poate repeta,” spune el.

Unul din motivele pentru care producătorii au ales-o pe Naomi Ackie ca Whitney Houston este că, în plus față de uimitorul talent de actriță al lui Ackie, ea este o cântăreață desăvârșită. Interpretarea lui Houston i-ar fi cerut actriței să-și antreneze vocea și să cânte efectiv, ca Houston, împreună cu redarea din platou – chiar dacă nu se înregistrează niciun sunet – pentru că, așa cum observă Kalligheri, nu există o cântare reală prefăcută. “Trebuie să vezi fața, energia, mișcarea pieptului, întinderea corzilor vocale, gâtul și aerul și respirațiile care intră și ies,” spune el. “Naomi are o voce grozavă și a cântat până la capăt fiecare cântec.”

“Naomi a repetat cu meticulozitate,” adaugă Lemmons. “Cunoștea fiecare respirație a lui Whitney – care constituie o diferență în modul în care cântă Whitney față de modul în care cântă Naomi. Trebuia să cânte ca Whitney, să respire ca Whitney, și să o facă perfect de fiecare dată.”

Ackie admite cu modestie că nu contează cât de bună este ea, există doar o singură Voce. “Pot să țin un ton, dar nu sunt cântăreață,” spune ea. “Ca să fii cântăreață trebuie să ai un anumit nivel de personalitate în voce, și eu chiar nu am asta. Așa că în acele momente în care i-am cântat cântecele, i-am cerut lui John să pornească muzica cât de tare putea – vibrau pereții – și am putut interpreta.”

În plus, există interpretări în film pentru care nu au existat înregistrări cu Houston cântând. Pentru acestea, publicul o va auzi pe Ackie cântând “Guide Me, O My Great Jehovah”; cântând pe fundal cu Cissy Houston (Tamara Tunie) la Sweetwater’s; și făcând exerciții vocale cu Cissy în biserică.

Există o altă interpretare a lui Ackie, pe care Warhurst a realizat-o cu Kasi Lemmons pentru a crea un punct al poveștii. În film, atunci când Clive Davis sosește la Sweetwater’s pentru a vedea interpretarea lui Whitney, Whitney este împinsă brusc pe scenă, fără avertizare, și se așteaptă să cânte “Greatest Love of All.” Whitney ca personaj este nervoasă și mai întâi, ea cântă neșlefuit și aspru.

Oricum – așa cum știm cu toții – înregistrarea cântecului “Greatest Love of All” de către Houston este oricum, dar nu neșlefuită și aspră. Pentru a sublinia ideea poveștii, Lemmons a cerut o interpretare a cântecului care începe cu Ackie cântând nervos, în personaj. “Apoi, la mijlocul cântecului, își găsește încrederea, vocea. Devine Whitney,” explică Lemmons. În acel moment, Warhurst transformă sunetul în înregistrarea magistrală originală a lui Houston. “Și din acel moment, pentru restul filmului,” continuă Lemmons, “este numai Whitney.”

Pentru trei interpretări ale lui Houston – cele trei interpretări TV – nu există înregistrări multitrack originale. Pentru acestea – “Home,” de la Merv Griffin; “I Didn’t Know My Own Strength,” de la Oprah; și Impossible Medley, interpretată la American Music Awards – Warhurst a obținut mixul stereo original din programe. Apoi a utilizat programe software pentru a izola elementele separate ale înregistrării, creând ceea ce se numește “tulpini” individuale, și le-a remixat pentru film. Astfel, Warhurst nu a plasat doar înregistrarea peste film, ceea ce n-ar fi sunat real. În schimb, remixarea îmbunătățește interpretarea; de exemplu, Warhurst a plasat tulpina vocală a lui Houston pe canalul central al mixului de sunet, pentru a crea impresia că vocea lui Houston iese din gura lui Ackie.

“Impossible Medley” – interpretarea de către Houston a “I Loves You, Porgy,” “And I Am Telling You I’m Not Going,” și “I Have Nothing” la AMAs din 1994 – închide filmul, realizarea încununată într-o carieră de performanțe legendare. “Fiecare din aceste cântece este enorm și are modulări. Să cânți aceste trei cântece foarte solicitante unul după celălalt fără oprire este o sarcină imposibilă. Dar ea este Vocea. Ea este artista care poate face asta,” spune Lemmons. “Te sfidez s-o asculți fără să te treacă fiori pe șira spinării. Este una din cele mai mari interpretări muzicale din toate timpurile.”

Sursă: IntercomFilm

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata