O comedie neagră la care întâi râzi cu poftă apoi plângi când te gândești la ce ai experimentat alături de Mads Mikkelsen
Sinopsis:
Proaspăt ieșit din închisoare după 20 de ani, Anker tocmai vrea să recupereze banii pe care i-a furat. Însă fratele și complicele său Manfred (Mads Mikkelsen), suferă de o tulburare de identitate disociativă: acum se crede John Lennon, iar John și nu-și aduce aminte locul unde Manfred a îngropat banii.
Dintre toți actorii, nu mă gândeam fix la Mads Mikkelsen că mă va face să-mi reanalizez traumele trecutului. Cu atât mai mult să simt vreo legătură cu el vorbind în daneză, o limbă pentru care 100% am nevoie de subtitrări, într-un film în care personajul său se crede viking și John Lennon. Nu-i deplasat să consideri rolul din The Last Viking / Ultimul Viking ca fiind cea mai bună interpretare din portofoliul premiatului actor danez – cu toate că încă nu și-a primit încă trofeul Oscar.
Cea mai bună și esențială componentă a filmui regizat de Anders Thomas Jensen constă într-adevăr în talentul întregii distribuții, urmată îndeaproape de regie și scenariu. Personajele sunt atât de credibile încât întâmplările par că au loc aievea, poate pe o scenă de teatru în locul unui ecran. Sunt sigur că Nikolaj Lie Kaas, Bodil Jørgensen și alții se bucură de prestigiu în țările nordice ale Europei chiar dacă aici nu știm cine sunt. Publicul internațional îl recunoaște imediat pe Mikkelsen așa că mă bucur că Ultimul Viking (Titlu original: „Den sidste viking”) are șanse în alte regiuni. Fără să-i contest gloarioasele alte roluri, ador că Mads Mikkelsen pare că se simte complet în largul său în acest proiect, dând rolului mai mult suflet decât de obicei. Manfred te poate scoate din sărite sau te face să-l îmbrățișezi spunându-i că este totul în regulă. Manfred se comportă ca un copil și am admirat credibilitatea jocului lui Mikkelsen în toate scenele.
Acest film tratează cu umor morbid tulburările mentale cauzate de traume suferite încă din copilărie. Tulburări de personalitate, probleme cu nervii și cine știe ce altceva. La final am tras concluzia că nimeni nu era perfect sănătos în această poveste, toată lumea suferind de câte ceva în doze mai mici sau mai mari, într-un capăt sau altul al spectrelor.
Să spun că acest film tratează cu seriozitate aceste teme nu este în contradicție cu umorul descris adineauri. La început, aș fi crezut că unele acțiunile lui Manfred/John au scop pur comedic, peste care treci peste sau uiți până la final. Însă pe măsură ce adevărul iese câte puțin la iveală, dezgropat (la propriu și la figurat) de cei doi frați, fără voia lor conștientă neapărat…ei bine, până și cel mai mic gest de care îți amintești din prima parte începe să aibă un sens în final. Comportamentele personajelor, controlate sau nu, sunt adesea consecințe ale unor traume nerezolvate. Și acum că mă gândesc, oare poți să-ți rezolvi vreodată cu adevărat o traumă de asemenea anvergură, sau doar înveți să trăiești cu ea și cel mult speri s-o poți gestiona sănătos fără să-ți faci rău ție sau celor din jur?
Am auzit multe râsete în sala de cinema unde a avut loc lansarea organizată de distribuitor, însă niște colegi cinefili mi-au mărturisit că pe tăcute au și plâns. Pentru că da, evenimentele poveștii sunt amuzante și stârnesc râsete (psihopate chiar) însă apoi când procesezi informațiile te simți profund trist. De asta filmul este deosebit de frumos în ciuda urâțeniei umane ilustrate în anumite scene.
Marea majoritate a acțiunii se petrece la casa părintească a celor doi frați protagoniști, undeva departe de orice zonă urbană gălăgioasă. Un loc în care, chiar și ca spectator așezat pe un scaun de cinema, simți că poți contempla. Imaginea, pentru un film independent de festival, m-a surprins cu puterea culorilor odihnitoare din pădure.
Nu e tocmai un film „confortabil„ de văzut. Dar dacă ai ceva tărie emoțională și ți la umorul negru, The Last Viking nu trebuie ratat mai ales dacă simți nevoia să ieși puțin din zona de confort cinematografic, înainte să te lași bombardat de blockbusterele colorate ale verii.
The Last Viking are premiera în cinematografele din România pe 26 iunie și este distribuit de Bad Unicorn.