Există filme care te surprind tocmai pentru că nu te aștepți să îți placă atât de mult. Atlasul Universului a fost, pentru mine, una dintre aceste surprize. Este unul dintre cele mai bune filme românești pe care le-am văzut în ultimii ani și, în același timp, unul dintre acele filme pentru copii pe care le poți privi cu aceeași plăcere indiferent de vârstă.
Regizat de Paul Negoescu, aflat la primul său lungmetraj pentru copii, filmul îl urmărește pe Filip, un băiat de zece ani care își dorește o pereche nouă de adidași. Când pornește împreună cu tatăl său spre oraș, acesta se întâlnește cu un vecin din sat și îl lasă pe Filip să meargă singur să-și cumpere adidașii. Copilul probează o singură pereche, iar abia după ce ajunge într-un parc descoperă problema: are doi adidași pentru piciorul drept și îi lipsește cel stâng.
Pentru un adult, soluția ar fi probabil simplă: te întorci acasă, explici ce s-a întâmplat și rezolvi problema ulterior. Pentru Filip însă, lucrurile sunt mult mai serioase. Convins că adidasul stâng a ajuns la un copil din satul vecin, decide să pornească singur în căutarea lui.
Și de aici începe aventura.
Filip este unul dintre punctele forte ale filmului. Este un copil simplu de la țară, dar surprinzător de matur pentru vârsta lui. Se descurcă singur, ia decizii și încearcă să-și rezolve problemele fără să aștepte ca un adult să facă totul în locul lui. În același timp, însă, rămâne un copil. Iar această contradicție este esențială pentru poveste.
Tocmai de aceea, Filip nu își dă seama întotdeauna de pericolele la care se expune.
Ca spectator adult, eu am privit călătoria lui cu mult mai multă teamă decât o privește el. Mi s-a părut un drum periculos și, sincer, eu nu aș fi mers singură prin pădure. Au existat momente în care mă gândeam literalmente că cineva ar trebui să-l găsească pe copilul ăsta și să-l ducă acasă.
Și tocmai aici apare una dintre ideile cele mai importante ale filmului: curajul nu înseamnă neapărat să nu-ți fie frică. Uneori înseamnă să mergi înainte fără să știi exact ce te așteaptă. Filip pornește la drum pentru un motiv cât se poate de simplu – vrea să-și recupereze adidasul, dar ajunge să treacă printr-o experiență care îl pune în situația de a descoperi lucruri despre el însuși și despre lumea din jur.
În același timp, filmul ridică și o întrebare foarte serioasă pentru adulți: cât de multă libertate îi putem oferi unui copil și unde începe responsabilitatea noastră? Faptul că Filip este suficient de matur pentru a se descurca singur nu înseamnă că este pregătit să înțeleagă toate pericolele unei astfel de călătorii. Iar lecția este una simplă, dar importantă: un copil poate fi responsabil și independent, dar asta nu înseamnă că trebuie lăsat să se descurce singur în orice situație.
Mi-a plăcut mult și faptul că filmul vorbește despre singurătate fără să o transforme într-o tragedie. Filip ajunge să fie singur, dar această experiență face parte din procesul lui de maturizare. Este o călătorie care îi cere curaj și care îl apropie, treptat, de o mai bună înțelegere a propriei persoane.
Atlasul Universului este, în primul rând, o aventură. Dar este o aventură care are în spate mai mult decât căutarea unui adidas pierdut. Este despre copilărie, curaj, responsabilitate, singurătate și despre momentul acela în care începi să descoperi că lumea este mult mai mare decât universul în care ai trăit până atunci.
Și cred că unul dintre marile merite ale lui Paul Negoescu este tocmai faptul că nu încearcă să ofere toate răspunsurile în locul spectatorului. Filmul are încredere în publicul său, inclusiv în copiii care îl privesc.
Prezentat în premieră mondială la Berlinale, în competiția Generation, Atlasul Universului arată cât de bine poate funcționa un film pentru copii atunci când este făcut cu seriozitate, sensibilitate și respect pentru publicul său. Este un film care poate fi privit cu plăcere de copii, dar și de adulți – poate chiar cu o doză suplimentară de îngrijorare, pentru că noi știm cât de multe lucruri pot merge prost atunci când un copil pornește singur la drum.
Pentru mine, Atlasul Universului este o surpriză foarte frumoasă și una dintre acele experiențe cinematografice care îți amintesc că nu ai nevoie de o poveste complicată pentru a spune ceva important.
Uneori, este suficient ca un copil să piardă un adidas.
Și să aibă curajul să plece după el.
Eu am văzut Atlasul Universului la Cinema City Mega Mall.
Vizionare plăcută!
