Air force one e un thriller lansat în 1997 regizat de Wolfgang Petersen după un scenariu scris de Andrew W Marlowe. Nu-mi vine să cred că anul ăsta sunt 20 de ani de la lansare. Parcă l-am văzut ieri, aşa proaspăt îmi era în minte. Dar cum îmi cumpăr filmele să le revăd când am chef, azi a fost rândul unuia din cele mai populare filme de acţiune din anii ’90.
Filmul începe cu o operaţiune americană-rusă care-l capturează pe generalul Ivan Radek (Jürgen Prochnow), un dictator din Kazahstan. Trei săptămâni mai târziu, o cină diplomatic are loc în Moscova, Rusia organizată de preşedintele rus Petrov (Alan Wolf) pentru a sărbărtori capturarea dictatorului din Kazahstan alături de preşedintele american James Marshall. Armata lui Radek avea ordinul de a suprima democraţia. Arsenalul său nuclear putea aduce în lume un Război Rece.
Dar răspunsul preşedintelui american ia prin surpindere pe toată lumea: „ Morții îți amintesc de indiferența noastră. Morții își amintesc de tăcerea noastră. Am venit în seara aceasta pentru a fi felicitat. Dar astăzi, când am vizitat tabăra Crucii Roșii, copleșit fiind de mulțimea de refugiați care scăpau de ororile din Kazahstan, mi-am dat seama că nu merit să fiu felicitat. Niciunul nu merităm. Adevărul e că am acționat prea târziu. Când securitatea noastră națională a fost amenințată, am reacționat. Regimul lui Radek a ucis peste 200.000 de bărbați, femei și copii, iar noi am privit asta la televizor. Am permis asta. Oamenii erau uciși de mai mult de un an, iar noi am lansat sancțiuni economice și ne-am ascuns în diplomație. Cum de ne-am permis asta? Morții nu uită. Pacea adevărată nu constă doar în absența conflictului, ci și în prezența justiției. În seara asta, vă promit că politica Americii se va schimba. Nu voi mai permite ca interesul nostru politic să ne împiedice să facem un lucru corect moral. Atrocitățile și teroarea nu sunt arme politice. Cei care le vor folosi, să știe că zilele lor s-au sfârșit. Nu vom negocia niciodată. Nu vom mai tolera și nu ne va mai fi teamă. E rândul vostru să vă temeți.”
Pe ruta de întoarcere spre SUA, la bordul celui mai sigur avion din lume, Air Force One, Marshall și echipa sa descoperă că unul din jurnaliștii prezenți la bord este Ivan Korshunov, un terorist din Kazahstan. Acesta, împreună cu echipa sa de teroriști, pune stapanire pe avion și î ia prizoneri pe staff și pe familia președintelui în timp ce acesta scapă cu capsulă de salvare. Dar oare chiar așa s-a întâmplat? Președintele și-a lăsat baltă staff-ul și familia pentru a-și salva viața?! Dacă e Așa, Marshall trebuie să facă orice îi stă în putere pentru a salva viața celor dragi. Între timp, la sol, vice președintele Kathryn Bennett (Glenn Close), ministrul apărării Walter Dean (Dean Stockwell) și procurorul general sunt pregătiți să intervină cu maximă precauție pentru a salva viața staff-ului și a familiei președintelui.
Harrison Ford e președintele Statelor Unite ale Americii. E un veteran al războiului din Vietnam și un om care a primit mediala de onoare. În tinerețe a pilotat avioane. În timpul luării de ostateci se salvează cu capsula de salvare aflată la bordul avionului. Oare chiar așa să fie? Alice (Liesel Matthews) e fiica lui, iar Grace (Wendy Crewson) e soția sa;
Gary Oldman e Egor Korshunov, un rus care luptă pentru generalul Radek. El conduce atacul terorist asupra Air Force One.
Din punctul meu de vedere Harrison Ford e cel mai bun președinte pe care l-am văzut până acum în filme. Merge până în pânzele albe să-și salveze familia și staff-ul. Pentru a-i salva și-ar da și propria viață. Dar sentimentul este reciproc. Este iubit de angjații și aceștia și-ar da viața ca președintele să fie în siguranță. Nici nu mi-aș putea imagina alt actor în rolul președintelui Marshall. Când am văzut că Kevin Costner a refuzat acest rol pentru a juca și a regiza The Postman nu mi-a venit să cred. Sunt chiar fericit pentru că nu mi-l puteam imagina în rol de președinte.
În schimb Gary Oldman și teroriștii pe care îi conduce joacă impecabil. Dacă nu aș știi aș spune că Oldman e chiar terorist rus, nu actor american. Îl urăști din tot sufletul și îți dorești ca el să moară. El are un scop. Vrea ca generalul Radek să fie eliberat și pentru asta nu se dă în lături de la nimic. Ar căca totul în picioare pentru mama Rusie, chiar și propria familie.
Air force one e un film foarte bine realizat în care suspansul e la el acasă. Chiar și după 20 de ani de la premieră am trăit acțiunea la maxim. Ceea ce e de știut e că în realitate avionul președintelui nu are o capsulă de salvare. Air force one a fost un BLOCKBUSTER la vremea lui și a primit două nominalizări la premiile Oscar pentru: cel mai bun sunet și cel mai bun montaj.
Air force one s-a lansat în România pe Blu-ray și DVD.
