Pentru cei care nu-și aduc aminte de numele lui, Philippe de Chauveron e omul care a creat delicioasa comedie Qu’est-ce qu’on a fait au Bon Dieu?, adusă în România în 2014, tot de OdeonFilm. În Aterizare forțată, regizorul (care s-a ocupat și de scenariu) a ales să spună povestea unui polițist de frontieră, Jose Fernandez (Ary Abittan), care trebuie să escorteze un delincvent afgan, Karzaoui, la Kabul, aceasta fiind ultima sa misiune înainte de a se transfera la Brigada Antitero. Problema e că domnul Karzaoui (Medi Sadoun) nu e… Karzaoui, ci un algerian, Akim, care din pricina unei erori judiciare, se vede extrădat într-o țară în care n-a ajuns niciodată.
Din cauza unor turbulențe, avionul se vede nevoit să poposească în Malta, unde Karzaoui profită de ocazie și încearcă să evadeze, provocându-le lui Jose și partenerului său numai probleme. Deși pe alocuri povestea e țesută cu ață albă (unde ați văzut voi comedii 100% realiste), asta nu contează deloc pentru că valurile de râs care te lovesc cu fiecare scenă te fac să uiți de micile imperfecțiuni. Nu țin minte când am râs ultima oară atât de mult la o comedie, pur și simplu mi-au dat lacrimile la unele scene, comicul de situație și cel de limbaj sunt la înălțime.
Cum ne-a obișnuit, de Chauveron ia peste picior, mai mult sau mai puțin subtil, multe chestiuni importante în societatea actuală – homofobia, emigranții care se întorc în Franța chiar și după ce-au fost extrădați, atitudinea poliției care uneori își permite cam multe în ceea ce privește tratamentul prizonierilor, obsesia cu privire la tehnologia modernă care-ți invadează viața și nu-ți mai lasă pic de intimitate, nepăsarea celor din sistemul judiciar care au impresia că sunt infailibili, deși se vede de la o poștă că mai fac și ei erori. Nu mai spun de abordarea hilară a relațiilor care sunt nevoite să reziste la distanță, făcându-l pe cel de-acasă să o ia razna de gelozie.
Apelând la doi dintre stâlpii filmului precedent, Sadoun și Abittan, regizorul oferă publicului doi actori de comedie care nu doar că-și fac treaba minunat, ci te lasă cu vaga impresie că poate, totuși, ei n-au jucat în filmul precedent, prea sunt diferiți acum. Sadoun, cel puțin, își perfecționează un accent străin atât de haios, te tăvălești pe jos de râs când îl auzi cum vorbește. Ce să mai zic de clasicele discuții în contradictoriu, când vorbesc unii peste alții, ceea ce-n franceză e și mai dificil de urmărit (dar și mai amuzant).
Deși tema este foarte serioasă, modul de expunere este incredibil de neserios, de aceea te și pune mai mult pe gânduri. Adesea adevărul vorbește mai tare prin intermediul unor replici haioase, pentru că astfel de subiecte, transformate în comedii, pot să arate ridicolul în care ne înveșmântăm atunci când alegem să-i tratăm pe alții de sus doar pentru că provin din alte țări mai sărace sau nu au la dispoziție mijloacele pentru a dovedi că totul e o încurcătură demnă de „Comedia Erorilor”. OdeonFilm aduce pelicula în cinematografe începând cu 13 ianuarie, fă-ți rapid o rezervare, o comedie așa bună trebuie văzută pe un ecran imens, alături de prieteni!
