DOAMNE DUMNEZEULE ce FILM!!! MEGA AWESOME. Mă bucur că am avut ocazia să vizionez acest film pe ecranul gigant de la cinematograful Dacia din Reşiţa. Cei 8 odioși, titlu original The Hateful Eight, e al 8-lea film scris şi regizat de Quentin Tarantino şi e împărţit în 6 capitole. Această serie de filme a început în 1992, odată cu Reservoir Dogs şi a continuat cu Pulp fiction (1994), Jackie Brown (1994), Kill Bill vol 1 și vol 2 (2003 și 2004), Death Proof (2007), Inglourious Basterds (2009) și Django Unchained (2012). Django a fost ceva diferit față de stilul său, dar de această dată a revenit în forță la dialog, cadre lungi, coloana sonoră și violența cu care ne-a obișnuit. E un alt fel de western față de Django. Cu 2 Oscaruri „la bord” pentru cel mai bun scenariu original (Pulp fiction şi Django Unchained) Tarantino a susţinut că va renunţa la producţia de film după cel de-al 10-lea titlu al său. Dar eu totuşi sper să se răzgândeacă pentru că stilul său de a regiza filme e cu totul aparte.
La un deceniu după Războiul Civil, o trăsură se oprește la galanteria lui Minnie în ţinutul îngheţat din Wyoming. Aici coboară 4 pasageri: Ruth, Daisy, Marquis şi Mannix. Cei 4 încearcă să ajungă la Red Rocks, fiecare având un motiv aparte. Singura problemă… viscolul. Doar că la han nu sunt întâmpinaţi de proprietar, ci de patru figuri nefamiliare: Bob, Oswaldo, Gage şi Smithers. Pe măsură ce viscolul se înteţeşte peste trecătoare, lucrurile se complică pentru că nimeni nu e cine pare a fi. Dar cine sunt cei 8 odioşi?!
1. Samuel L Jackson e maiorul Marquis Warren, un fost soldat unionist de culoare, ajuns un vânător de recompense cu o reputaţie proastă. El a ucis 3 persoane căutate și dorește să primească recompensa de 8000 de dolari;
2. Kurt Russell e John Ruth, un alt vânător de recompense poreclit „Călăul”, pentru că el niciodată nu-și ucide victimele. El e însoțit de prizoniera Daisy și dorește să ajungă în orașul Red Rock pentru a încasa recompensa de 10000 de dolari;
3. Bruce Dern e Generalul Confederat Sanford Smithers, al cărui scop e să ajungă la Red Rock pentru a comanda piatra funerară pentru mormântul fiului său;
4. Walton Goggins e Chris Mannix, un renegat din sud, care pretinde că este noul şerif al Red Rock;
5. Demian Bichir e mexicanul Bob, care se ocupă de buna funcţionare a hanului, în lipsa lui Minnie;
6. Tim Roth e piticul Oswaldo Mobray, călăul din Red Rock. Accentul său… Mi s-a părut că-l imită pe Christoph Waltz;
7. Michael Madsen e cowboy-ul Joe Cage, al cărui scop e să ajungă la mama sa pentru a-şi petrece Crăciunul cu ea;
8. Jennifer Jason Leigh e prizoniera Daisy Domergue, care trebuie predată justiţiei. Doar că nimic nu e aşa simplu.
Channing Tatum are un cameo prelungit. Acesta şi-a dorit foarte mult să apară în filmul lui Tarantino şi a apelat la un gest neobişnuit: „Ce am făcut a fost să trimit un e-mail pe zi, vreme de o lună, ameninţând practic orice alt actor posibil apt pentru rol. Şi mă rugam să nu apară vreun contracandidat puternic” a mărturisit Tatum la emisiunea găzduită de Jimmy Fallon, The Tonight Show. Până la urmă Tarantino, deşi îl avea în minte pentru rol pe James Remar, probabil a rămas impresionat de insistenţele tânărului actor și i-a oferit într-un final partitura. Apropo… Vocea naratorului e vocea lui Tarantino.
Pentru a nu vă da foarte multe detalii despre subiectul filmului o să mă opresc la o scenă de 5 minute între capitolele 1 şi 2. Sunetul într-un film e compus din muzică, dialog şi efecte sonore. Desfăşurarea acţiunii conţine elemente diegetice (personaje, decoruri, obiecte, sunete) şi non diegetice (subtitrare, coloană sonoră, voce narativă, în cazul de faţă Tarantino). În această scenă la care mă refer, coloana sonoră e non diegetică pentru că doar noi auzim melodia, în schimb personajele din film nu aud această melodie. De coloana sonoră s-a ocupat Ennio Morricone care a şi câștigat Globul de Aur pentru cea mai bună coloană sonoră. În absența lui Ennio Morricone, premiul a fost acceptat de UNICUL Quentin Tarantino. E a opta nominalizare și al treilea Glob de Aur al lui Ennio Morricone. După ce a acceptat premiul, Tarantino a spus: „Vă dați seama că Ennio Morricone, care, din punctul meu de vedere, e compozitorul meu preferat, și când spun compozitorul meu preferat nu mă refer la compozitor de muzică de film… Ghetoul ăsta. Mă refer la Mozart, Beethoven, Schubert… La ei mă refer. Și Ennio Morricone n-a primit niciodată un premiu pentru un film la care a lucrat. A câștigat în Italia, dar nu în America. Știu, asta nu e America. E Asociația Presei Străine de la Hollywood, dar… Trebuie să spun că eu am regizat filmul pentru care marele Ennio Morricone la 87 de ani a compus o coloană sonoră originală și a câștigat GLOBUL DE AUR.”
Un alt rol foarte important în această secvenţă îl are lumina. Se pot folosi mai multe tipuri de lumină, dar în această scenă s-a jonglat cu lumina naturală. Un alt rol foarte important l-a avut şi mişcarea camerei care are efect asupra percepţiilor, emoţiilor şi reacţiilor noastre. Tarantino a jonglat cu modificarea distanţei focale: zoom in (personajul a fost filmat îndeaproape pentru a i se vedea expresiile feţei şi pentru a intui ceea ce gândeşte) şi zoom out (personajul fiind prezentat la distanţă, cu mult spațiu vizibil între cadre. În acest caz, e momentul în care Mannix se apropie de trăsură).
Imaginea fost superbă. Cu cadre luate în prim plan, Tarantino te face intuieşti ce gândesc personajele. Editarea şi montajul au avut un alt rol important. Între capitole, tranziţia se face printr-o imagine neagră care sugereză trecerea timpului. Mai târziu, tot prin montaj, Tarantino ne ajută să înţelegem ce se întâmplă în han şi în afara hanului în acelaşi timp. Totul e foarte bine gândit şi nu vă va plictisi nicio clipă. Nici nu mi-am dat seama când au trecut cele 2 ore 45 de minute.
Cu această ocazie ţin să-i mulţumesc doamnei profesoare Eliza Filimon pentru că mi-a dat ocazia să particip la cursul „Cinematografia americană” şi m-a învăţat lucruri pe care nu ştiam că trebuie să le urmăresc la un film. În concluzie, dacă sunteți fani Tarantino, nu ratați acest film. Eu unul abia aștept să se lanseze în România pentru a-l achiziționa și adăuga la colecția mea de filme. Să vă spun cinstit, Cei 8 odioși are un final atipic care vă va lua prin surprindere. 😉
[review]
[rwp-review id=”0″]
Cmentariile sunt închise