Din păcate nu am văzut filmul la cinematograf și îmi pare rău. L-am văzut pe HBO HD dar l-am revăzut ieri pe HBO GO. Problema este că nu prea am încredere să văd filme românești la cinematograf. Unele dintre ele sunt slab realizate și actorii își spun replicile ca la teatru (vezi Ultimul zburător). Filmul Domnișoara Christina este regizat de Alexandru Maftei, iar în film îi veți recunoaște pe actorii Maia Morgenstern, Ovidiu Ghiniță, Anastasia Dumitrescu, Ioana Sandu, Tudor Istodor (băiatul Maiei Morgenstern în realitate).
Domnișoara Christina este ecranizarea nuvelei fantastice scrise de Mircea Eliade. Acțiunea, după cum spune și titlul, se învârte în jurul domnișoarei Christina. Rude ale Christinei (Anastasia Dumitrescu) ce locuiesc în conacul boieresc unde ea a murit în timpul răscoalei de la 1907, ajung treptat să fie sub influența ei. Doamna Moscu (Maia Morgenstern) și fiicele ei Sanda (Ioana Anastasia Anton) și Simina (Ioana Sandu) își pierd controlul pe măsură ce Christina le acaparează conștiința. Sanda se îmbolnăvește tot mai tare, iar doctorul (Ioan Andrei Ionescu) nu reușește s-o vindece. Ceilalți oaspeți ai conacului, Nazarie (Ovidiu Ghiniță) și Egor (Tudor Istodor), sunt și ei foarte speriați de prezența Christinei și de efectele acesteia asupra familiei Moscu.
Dacă ați citit nuvela, veți vedea ca filmul e destul de fidel poveștii, regizorul declarând că aproximativ 80-90% dintre replici sunt chiar cele scrise de Mircea Eliade. Filmul nu a avut un buget foarte mare, dar atmosfera de suspans este foarte bine creată, pe alocuri chiar provoacă câțiva fiori. Simți la un moment dat cum se ridică părul pe tine. Filmul conține și elemente horror ceea ce este o premieră la noi. Eu cel puțin nu știu să fi văzut vreun film românesc cu elemente horror. În afară de final, nu apar alte personaje, față de cele prezentate mai sus. Dacă nu ați citit-o ar fi bine s-o citiți, să puteți face o comparație între film și nuvelă.
Fiecare actor și-a făcut bine treaba și fiecăruia i s-a potrivit personajul jucat, mai ales în cazul Ioanei Sandu care a jucat rolul Siminei, o fetiță care își venera mătușa și încerca să-i reînvie spiritul cu fiecare ocazie. Puștoaica Simina (Ioana Sandu) are cea mai bună prestație. Mezina familiei dă dovadă de o senzualitate șocantă, deși are doar nouă ani. Reușește să fie înfricoșătoare, este puternică, manipulatoare și uneori preia frâul situației mai presus de orice alt interpret.
Ceea ce m-a impresionat la acest film, față de alte filme românești sunt coloana sonoră, culorile, peisajele și imaginea. Se vede că filmul a fost filmat cu camere de ultimă generație. De imagine s-a ocupat Radu Aldea, iar coloana sonoră a fost compusă de Jon Wygens. Scena de la începutul filmului este una dintre cele mai superbe. O imagine dezolantă, parcă desprinsă dintr-un film horror american, cu conacul în ruină și un Egor de nerecunoscut, care se plimbă printre ruinele arse ale conacului în încercarea de a menține vie amintirea misterioasei domnișoare Christina. Egor încearcă să refacă pe pereții casei, portretul domnișoarei Christina, dar eșuează de fiecare dată. Conacul care pe parcursul filmului e grandios și înconjurat de verdeață, acum este în ruine, înconjurat de zăpada care încă continuă să se aștearnă.
Efectele speciale din nou se ridică la înălțime. Trecerile din vis în realitate sau invers ale lui Egor Paschievici sunt un deliciu vizual. E superb imaginea în care Egor este leșinat pe pat și în jurul lui dansează spirite. Apropo de conac. Am căutat să văd locația unde se află. Din păcate am fost puțin dezamăgit pentru că o mare parte din conac a fost creat pe calculator.
Filmul a avut succes la noi, iar producătorii s-au gândit la un prequel care să trateze viața Christinei până în momentul răscoalei, când a fost ucisă. Eu unul sper să se concretizeze și de această dată sigur voi plăti bilet să văd acest film la cinematograf, cu riscul să fiu dezamăgit. De obicei continuările, prequel-urile sunt mai slabe decât filmul original. Dar există și excepții. Sper ca acest film, dacă se concretizează, să fie excepția de la regulă.
Pelicula este îndrăzneață, ceea ce înseamnă că se poate mai mult. Dacă vom continua în acest ritm vom descoperi că cinematografia românească nu are doar drame multipremiate care nu plac publicului, ci se pot face și filme care nu sunt neapărat de artă și să fie un succes la box office. Mi-ar plăcea foarte mult să văd ecranizarea unui basm românesc la cinematograf.
În continuare puteți urmări trailer-ul filmului:
[review]
[rwp-review id=”0″]
Cmentariile sunt închise