O minciună necesară

4

Nu ne plac minciunile, e clar. Mereu vrem să fim tratați doar cu adevărul, pretindem că minciuna e rea, că n-are ce căuta într-o legătură pe care încerci s-o creezi cu cineva, dar nu există om care să nu fi spus măcar o minciună. Fie ea mică și nevinovată. Unii cer adevărul și apoi îți întorc spatele, dându-și seama că ar fi preferat o minciună mai puțin dureroasă. Alții spun atâtea lucruri false că ajung chiar ei să le creadă, ajung să nu mai știe care e masca și cine e omul. Și sunt și acei oameni care nu arborează zâmbete false doar ca să se facă plăcuți, cei care cred în adevăr și nu știu ce-i aia minciună. Până când sunt puși în situații critice și atunci, cu o minciună, salvează o viață. Asta, dragii mei, e „a good lie”, pentru că are un scop nobil și ajută mult mai mult decât ar putea s-o facă adevărul în acea situație.

tgl10

Această nuanță pozitivă a unei minciuni este perfect ilustrată în filmul The Good Lie, în care speranța de a avea o viață mai bună (sau o viață și atât) depinde de o minciună albă, cum s-ar zice la noi. Producția începe cu imagini din Sudanul de Sud, în care câțiva copii negri se joacă, în timp ce un narator evident emoționant începe să-și spună povestea. Cadrul nu-i neapărat idilic, dar toți copilașii care aleargă de colo colo și se hârjonesc îi dau o notă ludică, ce va dispărea curând, odată ce puștile și mitralierele își fac apariția. Este război civil în Sudan, iar moartea bate la toate ușile, fără să țin cont de vârstă sau de vinovăție. Câțiva copii reușesc să scape de nemiloșii (imbecilii fără judecată aș zice eu) soldați, parcurgând sute de kilometri pe jos, în condiții oribile, pentru a ajunge într-o tabără de refugiați.

tgl9

Anii zboară, iar copiii devin tineri încrezători, ce speră la un viitor mai bun într-o altă țară – desigur, SUA. Legăturile dintre ei sunt prea strânse pentru a mai putea fi vreodată rupte, căci suferințele din trecut i-au unit într-o perioadă în care doar sprijinul reciproc și solidaritatea îi mai puteau ține în viață. Mamere, Jeremiah, Paul și Abital primesc șansa mult dorită atunci când numele lor se află pe listele celor ce vor căpăta viza necesară pentru a pleca dintr-un spațiu bântuit de război și sângele celor iubiți. Ajunși acolo, birocrația omniprezentă îi desparte pe cei 3 tineri de surioara lor, ei fiind trimiși în Kansas, ea în Boston. Fără a putea rezolva această situație neplăcută, cel puțin nu pentru moment, Mamere, Jeremiah și Paul nu pot face altceva decât să se lase pe mâna lui Carrie, cea care trebuie să-i ajute să-și găsească job-uri în noua lor țară.

tgl1

Filmul este fără îndoială o dramă, cu un mesaj umanitar foarte bine conturat, dar nu lipsesc nici momentele amuzante: e de înțeles, cei 3 par căzuți din lună, nu știu ce-i ăla telefon, n-au văzut McDonald’s niciodată, nu-s obișnuiți cu zâmbetele false, dar atât de necesare într-o societate ai cărei membri parcă au uitat ce e ăla zâmbet pornit din inimă. Povestea celor 3 sudanezi a fost inspirată din evenimente reale, căci sursa de inspirație pentru acest film a fost reprezentată de The Lost Boys of Sudan, un ansamblu de mai bine de 20.000 de tineri aparținând unor grupuri etnice precum Nuer și Dinka, care au fost orfani de război în timpul celui de-al doilea război civil sudanez și duși în taberele de refugiați. Singura parte bună a acestei conjuncturi tragice a fost legătura indisolubilă ce s-a creat între acești copii ce au plătit pentru greșeli pe care nu le-au făcut.

tgl4

Margaret Nagle s-a ocupat de scenariu și ne-a oferit o poveste frumoasă, emoționantă, cu note tragice, dar și amuzante pe alocuri, în care se vede clar cât de mult valorează o familie, ce sacrificii sunt dispuși să fac frații pentru cei pe care îi au în grijă și cât e de important să fii un om bun, cald, care să nu-și abandoneze principiile. Minciunile albe sunt admise atunci când în joc e viața cuiva, mai ales dacă acel cineva e un membru de sânge (sau nu) al familiei tale. Fiind o mare fană a producțiilor cu o astfel de temă, m-am bucurat să văd acest film adus la noi de Intercomfilm și care va apărea începând cu data de 14 noiembrie în cinematografe. Dacă tot am avut ocazia să-l văd înainte de lansarea oficială, pot să vi-l recomand sincer, ca fiind o dramă dureroasă, dar plină de învățăminte.

Nu uita sa citesti

Madame Web

Related Posts

Wish

Napoleon

tgl3

Pe Philippe Falardeau îl știam deja, pentru că i-am mai urmărit o producție, Monsieur Lazhar, în care abordează tot o tematică foarte delicată și complexă, folosindu-se de simboluri și cadre aparent simple, dar cu mult impact pentru cinefili. The Good Lie ne arată că sunt și oameni cărora le pasă, oameni care pot și vor să ajute, pentru a mai echilibra balanța trasă cu repeziciune în jos de cretinii (altfel nu pot să le spun) care sprijină războaie de pe urma cărora ei câștigă bani și-și dezvoltă industriile de armament, iar copiii, ca întotdeauna, sunt cei care plătesc. Mesajul copleșitor nu face decât să tragă un nou semnal de alarmă, în scopul că ne vom trezi și vom învăța să trăim ca frații. Doar învățând de la cei care au suferit și încă mai zâmbesc vom putea privi cu optimism înainte, știind că oricât de îndurerați am fi, întotdeauna va exista speranța.

tgl2

Toți cei 4 actori de culoare care au interpretat rolurile celor 4 frați – Arnold Oceng (Mamere), Ger Duany (Jeremiah), Emmanuel Jal (Paul) și Kuoth Wiel (Abital) au o conexiune strânsă cu trecutul tulburat al Sudanului, fiind copii ai unor orfani de război ca cei prezentați în film. Arnold Oceng impresionează prin tăria celui căruia îi dă viață, Mamere, băiețelul care se vede nevoit să-și asume responsabilitatea pentru ceilalți în timpul călătoriei spre Kenya și care continuă să aibă grijă de frații săi ca de cea mai prețioasă comoară. Mi-a plăcut tare mult cum și-a intrat în rol, personajul său fiind foarte chinuit interior, deși încearcă mereu să păstreze o atitudine optimistă, pentru a-și încuraja frații în același timp. El nu e doar fratele lor, ci și conducătorul (Chief).

tgl7

Deși m-a șocat prima oară s-o văd pe Reese Witherspoon (Carrie) fără pletele ei blonde, mi-a plăcut interpretarea: nu îi fură lumina reflectoarelor lui Oceng, dar creează un personaj simpatic, de nădejde, un model de om prin gradul de implicare și răspunderea pe care e hotărâtă să și-o asume, doar doar va aduce o bucurie celor deja prea năpăstuiți. Tinerii sudanezi reușesc s-o câștige și s-o cucerească, deși relația lor ar fi trebuit să fie neutră. Vă las aici piesa frumoasă care răsună și în trailer-ul pe care probabil l-ați văzut, iar dacă nu, vă invit s-o faceți. Enjoy!

[review]

[rwp-review id=”0″]

 

4 Comentarii
  1. Anupama spune

    Thanks for the auspicious writeup. It in fact was a entertainment account it. Glance advanced to more brought agreeable from you! However, how could we keep up a correspondence?

  2. news spune

    Hello there I am so thrilled I found your weblog, I really found you by error, while I was searching on Google for something else, Regardless I am here now and would just like to say many thanks for a remarkable post and a all round exciting blog (I also love the theme/design), I don’t have time to read it all at the moment but I have bookmarked it and also added your RSS feeds, so when I have time I will be back to read a lot more, Please do keep up the great job.

  3. tlover tonet spune

    Thank you for every other informative website. The place else may I am getting that kind of information written in such an ideal means? I’ve a project that I am simply now working on, and I’ve been at the look out for such info.

  4. Avramescu Alexandru Virgil spune

    Recenzia este excelenta. Din păcate nu mă tentează să vizionez acest film la cinema. 🙁

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata