Hitman: Agent 47 este un film de acțiune regizat de Aleksander Bach. Are la bază jocurile video Hitman, produse de IO Interactive, iar personajul principal este misteriosul asasin, cunoscut ca Agentul 47.
În distribuție îi putem vedea pe Rupert Friend, Hannah Ware, Zachary Quinto, Ciaran Hinds, Thomas Kretschmann și Angelababy.
Prima versiune Hitman a fost lansată în 2007 și a strâns un profit suficient la nivel global pentru lansarea acestui reboot după 8 ani.
Agentul 47 este asasinul perfect, construit pentru a ucide fără milă, eficient și sigur. Oamenii de știință i-au făcut modificări genetice pentru a-i spori puterea și pentru a-și pierde emoțiile, capacitatea de a simți milă sau alte trăiri de genul acesta, deoarece sentimentele îl fac pe om mai slab, în opinia lor. Cu alte cuvinte, în slujba sa de fiecare zi – aceea de a ucide oameni – este mai bine să nu simți nicio emoție.
Pe tot parcursul filmului, agentul 47 pare să nu aibă vreun scop sau vreo motivație, nicio părere despre activitățile sale violente deoarece a fost programat să nu aibă scopuri, motivații sau opinii, ci o țintă clară.
Agentul 47 poate să fie recunoscut după ultimele două cifre ale codului de bare pe care îl are tatuat pe ceafă. Singura sa emoție perceptibilă este interesul său pentru hoteluri luxoase.
Acțiunea filmului începe în Berlin, unde Katia van Dees (Hannah Ware) își caută tatăl, doctorul care l-a creat pe Agentul 47 (Rupert Friend). Sindicatul îl vrea și el pe doctor și își trimite echipa să o găsească pe Katia.
Katia nu este o persoană ca oricare alta, ea are darul de a simți pericolul atunci când se apropie, de a vedea lucruri din viitor. Are numeroase viziuni care o torturează și simte o frică permanentă. Caută un bărbat, pe care și-l amintește vag, din amintiri, dar care o bântuie. Acest bărbat este tatăl ei, care pentru a o proteja a fost nevoit să o abandoneze.
Katia îl întâlnește pe John Smith (Zachary Quinto) şi el o avertizează că este căutată de agentul 47, care vrea să o omoare. Ea, cu ajutorul lui Smith, încearcă să scape cu viață, însă este foarte complicat deoarece agentul 47 este constant pe urmele lor.
John Smith îi mărturisește Katiei că îl caută pe tatăl ei, doctorul care a creat agenții precum numărul 47 și încearcă să o convingă să îi spună unde crede că se ascunde doctorul. Atunci apare 47, care îl rănește pe Smith și o ia pe Katia.
Agentul 47 îi vorbește de Sindicat și, îndeosebi, de liderul acestuia și de planurile Sindicatului. De asemenea, o informează de puterile pe care Katia le deține fără a ști, ea fiind agentul Quatre-Vingt-Dix – Agentul 90, cel mai puternic agent.
Singura variantă care îi rămâne Katiei este să aibă încredere în agentul 47, aşa că pleacă împreună cu acesta în Singapore pentru a-și căuta tatăl. Dacă va reuși să îl găsească sau nu, vă las pe voi să aflați.
Așa cum era de așteptat, Hitman: Agent 47 nu a fost bine primit de critici. Filmul are de suferit, în opinia mea, la toate capitolele: de la regie, scenariu, personaje, până la distribuție. Dialogul pe alocuri nu are mult sens, însă filmul excelează la scenele violente, oferind numeroase posibilități de a ucide. Katia se dovedește a fi un agent mai bun decât 47 deoarece este agentul 90. Ambele tabere – cei buni și cei răi – sunt convinși că doar Katia îi poate duce la celebrul doctor înainte de a muri (tatăl Katiei suferă de o boală incurabilă și nu mai are mult de trăit). Nimic nu e ceea ce pare a fi, eroii schimbând locurile cu răufăcătorii.
Finalul filmului lasă posibilitatea unui sequel. Ar putea mașina de ucis să aibă o continuare? La Hollywood, s-au mai întâmplat lucruri ciudate, așadar, orice este posibil.
Filmul este distribuit în România de OdeonFilm.
[review]
[rwp-review id=”1″]
Cmentariile sunt închise