La drum cu tata

0

La drum cu tata e un film românesc scris și regizat de Anca Miruna-Lăzărescu. Iată ce a declarat regizoarea: „Cel mai mult în această poveste mă preocupă incompatibilitatea dintre responsabilitate şi libertate. Ce este pe primul loc, familia sau libertatea? Mai bine spus: binele celorlalţi sau binele tău? Iar apoi: de câtă libertate trebuie să dispui ca individ pentru a alege libertatea? Cum pot să-mi susţin idealurile, să vreau să-mi păstrez integritatea fără ca aceste dorinţe să nu se afle într-o contradicţie puternică cu răspunderea mea pentru familie? Rebeliunea şi nonconformismul sunt ipostaze incomode care atrag după sine consecinţe serioase. Ce se întâmplă atunci când cineva nu îşi poate permite luxul acestor consecinţe pentru că trebuie, de exemplu, să-şi întreţină familia? Acest film îmi dă şansa de a realiza o dramă și o comedie în același timp. Situaţiile în care ajung personajele sunt de multe ori absurde şi pline de ironie. În ciuda contextului istoric tragic şi a întâmplărilor dramatice, abordarea filmului este una optimistă, lipsită de încrâncenare. Românului îi stă în fire să spună o glumă când nici bine nu i s-au uscat lacrimile pe obraz. Mă interesează foarte mult abordările complexe, spre exemplu, să povesteşti o tragedie printr-o abordare bizară, absurdă şi plină de umor; cred că în felul acesta poți atinge mai visceral publicul. Cele trei personaje sunt în fond niște oameni buni la suflet, autentici, pe care îi priveşti cu simpatie şi cu care empatizezi ușor. Au însă multiple slăbiciuni umane, care, de obicei, ies la iveală în momente foarte intime. Spectatorul are privilegiul să participe atât la călătoria efectivă a personajelor, cât şi la cea interioară. Mi-am dorit să dinamitez mitul care învăluie anul fatidic 1968. Nu am vrut să declanşez un val de nostalgie nici faţă de Occident şi nici faţă de blocul estic. Autenticitatea este prioritară pentru mine. Intenţia a fost să prezint trecutul istoric ca pe o normalitate, în timp ce povestea este relatată, fără a acorda prea multă importanţă decorurilor istorice. Camera rămâne concentrată întotdeauna pe protagonişti, surprinzând trăirile şi emoţiile lor. Stilul naturalist cu accent pe realism şi autenticitate se îmbină cu poezia unui roadmovie. În cea mai mare parte, filmarea a fost făcută cu ajutorul unei camere de mână. Am ales să folosesc și câteva cadre fixe pentru a rupe ritmul. Aparatul de filmat nu se distanţează niciodată, rămâne implicat în acţiune şi se află întotdeauna în mişcare. Prim-planurile şi planurile-detaliu sunt utilizate în mod deliberat ca metodă stilistică cu scopul de a crea un fel de senzualitate a imaginii. Această abordare permite spectatorului să întemeieze o relaţie intimă cu personajele. Imaginile au un aspect dur şi neşlefuit. Imperfecţiunea aduce cu sine un bagaj poetic imens, pe care mi-am dorit să-l materializez în această poveste. Fiecare dintre cele trei puncte de oprire ale călătoriei – România, RDG şi RFG – simbolizează o lume în sine. România este cuibul celor trei. Un cuib prăfuit şi haotic, peticit şi cârpit de foarte multe ori, dar care radiază intimitate şi căldură. România anilor ’60 este o ţară colorată, plină de viaţă şi de speranţă. Străzile, maşinile, hainele oamenilor – totul este prăfuit. Chiar şi aerul este plin de praf. Clădirile amintesc de splendoarea de altădată. Republica Democrată Germania simbolizează pericolul. Iniţial o destinaţie de vacanţă se dovedeşte însă din prima zi a fi o închisoare. În tabăra de detenţie – amplasată pe teritoriul unei şcoli militare, îngrădită cu sârmă ghimpată şi păzită de soldaţi care patrulează – sunt spulberate visele lui Mihai şi în acelaşi timp visele cehilor la un viitor mai bun. Tancurile sovietice lasă urme pe drumuri dar şi cicatrici în sufletele oamenilor. Cu toate că tabăra de detenţie este un loc aparent sigur, turiştii sunt foarte agitaţi şi îngrijoraţi pentru că nu ştiu ce se va întâmpla. Se va declanşa oare un nou război în Europa? Republica Federală Germania este sinonim cu libertatea imaginară şi reală. O lume în care totul pare posibil. În primul rând cunoaştem lumea perfectă a autostrăzilor, a peisajelor îngrijite şi a curăţeniei absolute. O lume în care există riscul de a face foarte multe greşeli ca străin. O lume în care ieşi în evidenţă, poate pentru că maşina nu este nouă şi strălucitoare, ci veche şi murdară. O societate în care se observă imediat când nu eşti în ritm cu moda actuală. La München vitrinele sunt strălucitoare, iar reclamele luminoase.”

Sinopsis:

Arad, 1968. Mihai și Emil sunt doi frați de origine româno-germană care au un singur lucru în comun: grija pe care i-o poartă tatălui lor bolnav. Mihai, fratele mai mare, este medic si, cu inima ușor îndoită, informator al securității. Pare să se fi împăcat cu viața sa din România ceaușistă. Emil luptă cu înfocare împotriva amprentelor staliniste, intrând astfel în situații din care numai prudența fratelui său mai mare îl mai poate salva. Cei doi, împreună cu tatăl lor, pleacă spre Dresda – cel mai apropiat loc unde acesta poate beneficia de operația care l-ar putea salva. Contextul politic destul de instabil le deturnează însă planul. Pe drum întâlnesc tancurile sovietice care se îndreaptă spre Cehoslovacia și sunt forțați să ajungă într-o tabără temporară din RDG. Cu granița germano-cehoslovacă închisă, singura modalitate de a fi repatriați este să primească viză de tranzit prin Republica Federală Germană.

Din distribuție fac parte: Alex Mărgineanu, Răzvan Enciu, Ovidiu Schumacher, Susanne Bormann, Manuel Klein-Hans, Doru Ana, Marcela Nistor.

La drum cu tata va putea fi vizionat la cinema din 3 februarie 2017.

Ti-a placut articolul?
Inscrie-te la newsletter si noi iti trimitem toate noutatile saptamanal.

Postează un comentariu

Fii primul care comentează!

avatar