Nocturnal Animals – Animale de noapte

0

Titlu interesant – check. Distribuție impresionantă – check. Trailer captivant – check. Astea sunt trei elemente după care te poți cât de cât ghida atunci când vrei să mergi la film. Dar niciunul din aceste elemente nu te va ține cu adevărat în priză dacă povestea nu va ști să te atragă din primele secunde.

Poți să mergi la un film și fără să ai habar ce ar putea urma, fără să știi măcar titlul, dar apoi n-ai de ce să te miri dacă te-ai dus bou și ai venit vacă și n-ai înțeles nimic. Mai ales dacă alegerea e un film ca Nocturnal Animals – Animale de noapte, unde povestirea în ramă și schimbarea constantă a planurilor o să te zdruncine puțin. Încă din trailer mi-am dat seama că acest film are potențialul de a da cu publicul de pereți. Însă nu-mi imaginam că această luptă pentru supraviețuire, acest zbucium al omului considerat slab ar putea să aibă un asemenea impact.

screen-shot-2016-09-14-at-6-10-27-pm

Tom Ford a mai făcut un film în calitate de regizor/scenarist: A Single Man, o altă poveste tristă și tumultuoasă în care urmărim un om măcinat de durere și regrete. Mă așteptam să urmeze aceeași notă de thriller și dramă, dar rezultatul de față e încă și mai bun decât precedentul proiect. În Nocturnal Animals – Animale de noapte, Susan este eroina principală. Proprietara unei galerii de artă și soție grijulie, ea nu pare să aibă motive de a fi nefericită.

Dar ochii triști sunt vocea mută a unui suflet care, în ciuda aparențelor, e plin de remușcări. Amărăciunea ei iese la suprafață în momentul în care fostul soț îi trimite manuscrisul unui roman pe care i-l dedică. Pe parcurs, afli că Edward o numea pe Susan „nocturnal animal”: romantic, dar ciudățel, nume de alint.

maxresdefault

Din acel punct, acțiunea începe să se deruleze pe mai multe planuri. Vedem povestea din carte, vedem realitatea în care Susan zace afundată și vedem flashback-uri despre cum l-a cunoscut pe Edward și de ce s-au despărțit. Dacă în planul real poți să te lași purtat de muzică și să admiri cuminte camera care fixează hipnotizant de des ochii albaștri ai actriței, planul cărții îți transformă seara într-un coșmar.

E întuneric, șoseaua pare nesfârșită și familia Hastings se grăbește să ajungă la destinație. Habar n-au cei trei membri ce pericole pândesc în umbre. Abel Korzeniowski îți seduce timpanele cu o vioară neliniștită, care-ți șoptește constant că lucrurile nu vor merge bine, că ce-i mai rău abia începe. Personal, mi s-a părut că muzica aduce cu cea din Under the Skin, alt film șocant.

michael-shannon-in-nocturnal-animals

Și iată că inevitabilul se întâmplă. Simțeai că trebuie să se ivească ceva, știai că așa era cursul firesc al poveștii. Chiar te așteptai să te sperie, dar mai aveai încă o rază de speranță că lucrurile nu vor degenera prea tare. Dar ele degenerează, rău de tot. Agonizantă cursă în care familia Hastings se chinuie să scape de o gașcă de străini puși pe glume proaste se termină cu ambele mașini pe trase pe marginea drumului. Astfel, cei trei membri Hastings ajung la mila unor golani.

Nu vreau să dau spoiler-e, spun doar că lucrurile o iau razna în carte și, cu fiecare moment în care ești rearuncat în realitate, îți dai seama că întorcându-te la roman vei da sigur peste ceva și mai rău decât data trecută. Trăiești emoțiile lui Susan, îi înțelegi privirile pierdute și-ți dai seama că nu mai e vorba doar de dragoste neîmplinită. Aici e vorba și de violența abandonului, de răzbunarea care purifică un suflet, de dezamăgirea de a nu te ridica la așteptările celuilalt.

jake-b-eng

Ce mod mai bun de a-ți dezgoli sufletul în fața celui pe care l-ai iubit și care te-a dat deoparte decât printr-un roman? Să-ți arăți durerea într-un mod creativ, care-l va zdruncina mai tare decât orice injurie sau ocară i-ai putea adresa? Să fie Ray un fel de Susan? Scenariul acestui film dă clasă multor pelicule, dar la asta contribuie și actorii care dau viață personajelor. Toți sunt aleși pe sprânceană și îți va veni greu să nominalizezi pe unul care să-ți fi plăcut cel mai mult. Desigur că Jake Gyllenhaal este incredibil în dublul rol: romanticul Edward, scriitorul bântuit încă de trecut, și nefericitul Tony, care își pierde busola complet din cauza unor nenorociți.

Atenție, acesta nu-i un basm de la care vei pleca știind toate răspunsurile, ci o călătorie în iadul lui Dante. Vei rămâne multe zile în minte cu finalul deschis și brutal, dar așa se întâmplă când filmul este foarte bun.

amy-b-eng

Amy Adams este superbă și expresivă, ca întotdeauna. Michael Shannon e simbolul omului care caută dreptatea, iar Armie Hammer e foarte convingător în rolul urâciosului soț al lui Susan, Hutton. Dar preferatul meu a fost Aaron Taylor-Johnson, care se transformă într-un personaj oribil, pe care ajungi să-l urăști cu multă patimă. Scenele în care personajele principale din roman se confruntă sunt extraordinare, parcă ești și tu ascuns sub pat în camera respectivă, asistând neputincios la un schimb de cuvinte care mușcă, nu alta.

Am văzut pelicula aseară, la Grand Digiplex Băneasa Mall, și recunosc că m-aș duce s-o mai văd o dată, deși au existat păreri împărțite la final. Filmul adus de RO IMAGE 2000 va apărea în cinematografe începând cu 18 noiembrie, grăbește-te să-ți faci o rezervare!

star-of-nocturnal-animals-aaron-taylor-johnson-on-working-with-tom-ford-1477998160

[review]

Ti-a placut articolul?
Inscrie-te la newsletter si noi iti trimitem toate noutatile saptamanal.
I agree to have my personal information transfered to MailChimp ( more information )

Postează un comentariu

avatar