De când mă știu am fost fană desene animate – tot ce avea mutanți îmi plăcea la nebunie, de aceea țestoasele erau printre preferatele mele. Nu pot să-mi imaginez copilăria fără astfel de prieteni și mi-e cam milă de copiii care trebuie acum să se uite la toate porcăriile pentru că nu prea mai apare nimic de calitate în această branșă. Când a apărut filmul live-action Teenage Mutant Ninja Turtles, am fost circumspectă – nu știam dacă să-l văd sau nu, simțeam că o să-mi strice gustul copilăriei, așa că am evitat să-l vizionez. Ieri seară a trebuit însă să mă pun la punct cu prima parte, pentru că primisem invitație la sequel-ul pe care l-am văzut în această seară, la Grand Cinema & More. Nu știu dacă a contat cel mai mult prezența lui Amell în această a doua parte sau dacă pur și simplu varietatea obstacolelor mi s-a părut mai bine scoasă în evidență, cert este că m-am distrat mai bine astăzi. Țestoasele astea arată super! 3D-ul chiar mi-a sărit în ochi și nu prea sunt eu genul care să mă dau în vânt după prea multe efecte fără poveste, dar aici a fost distractiv de-a binelea. Țestoasele Ninja 2 aduc și mai multă acțiune și umor fanilor!
Față de prima parte, când țestoasele adolescente abia se adaptează la noul statut, aici avem parte de-o poveste nițel mai complicată: frații nu sunt atât de uniți pe cât ar trebui, pentru că, în sinea lor, își doresc să fie… normali. Dar cine ar vrea să fie normal când ești ditamai țestoasa agilă și super-puternică? Aparent, grupul se cam împarte în două atunci când vine vorba de posibilitatea de a transforma cei 4 eroi în oameni. Dorința de a fi văzute și luate în seamă le este îndeplinită țestoaselor buclucașe dar reacția oamenilor este mai mult decât dureroasă – mi-a plăcut să văd cum îi lovește realitatea în față, n-ar fi ieșit finalul dacă erau din prima luați în brațe și aplaudați.
La capitolul poveste, mi se pare că scenariul e mai complex nițel, deși foarte previzibil în unele momente. Morala primului film se aplică și aici: mereu câștigă tabăra unită, cei care nu luptă singuri. Răul va fi mereu egoist, oricâți aliați și-ar face pe parcurs. Deși avem 3 personaje negative, niciunul nu mi s-a părut suficient dezvoltat – Shredder e înlocuit de un actor mai tânăr și pare mai fioros, dar e prea naiv pentru un om atât de malefic, nu? Krang e mega-scârbos dar are ceva care te face să nu-l disprețuiești total – probabil ți se face milă când îl vezi cum arată, ca o „gumă mestecată”. Geniul Baxter Stockman e, pe cât de inteligent, pe atât de prost. Cât îți trebuie să-ți dai seama că ajungi să fii indispensabil dacă nu ai atuuri în mânecă?
Casey Jones e o prezență haioasă și interesantă – omul justiției care ajunge să-și facă dreptate pe cont propriu: pe role, cu un puc de hochei și o crosă. Cât de tare e asta?!! Vern e la fel de amuzant ca în prima parte, deși apare mai puțin. April e frumoasă rău dar… cam atât. Nu îmi transmite mare lucru, parcă joacă același rol în orice film o văd. Dar ținând cont că filmul e de acțiune, cu tente comice, pot să-i accept prezența.
Cei mai tari sunt, desigur, frații ninja: Mickey e de departe preferatul meu, e sufletul grupului și cel mai amuzant element al poveștii. Se vede că e cel mai mic și mai naiv, tânjind cel mai mult după o societate care să-l accepte.
Donnie e fratele în care mă regăsesc cel mai ușor: mai tocilar, vine mereu cu câte o soluție și încearcă tot timpul să judece totul la rece. E tipul pe care pică mereu responsabilitățile.
Leo e din nou liderul echipei, cel care trebuie să îmbine 4 puncte de vedere diferite și să-și sprijine mereu frații. E un fel de Dean Winchester care are nevoie să învețe să-și lase frații să aleagă singuri.
Raph mi se pare cel mai schimbat, pare că a acceptat în sfârșit că nu el e la conducere și se conformează cu rolul său de „armă”. Oricum ai lua-o, echipa nu ar reuși să învingă niciodată dacă o piesă ar lipsi.
Efectele și muzica sunt alte două puncte forte ale poveștii – dacă scenariul nu iese în evidență extraordinar, iar unele personaje sunt cam… plate, atmosfera e demențială: îți joacă ochii în cap, într-atât sunt de diverse scenele de acțiune. I-am lăsat la urmă pe Bepop și Rocksteady, cel mai idiot de haios duo de răufăcători; era și cazul ca țestoasele să se confrunte cu dușmani din aceeași categorie, povestea chiar a profitat de apariția acestor personaje negative cu care ajungi să ții totuși că-s prea pierdute în spațiu ca să rănească efectiv pe cineva. Ro Image 2000 vă aduce filmul în cinematografe începând cu 3 iunie și vă invită să vedeți cele mai noi aventuri ale celor patru muschetari cu carapace!
[review]
