Trauma – povestea unui muritor care i-a înfruntat pe giganți

0

Începutul anilor 2000. Un laborator rece, unde colegul tău legist te urăște și te-ar vrea dispărut, dar tu te simți ca acasă. O societate care te-a acceptat, însă nu cu normă întreagă: dacă nu-ți păstrezi locul de muncă, te și vezi în avionul spre Nigeria. Doctor Bennet Omalu are doar un vis: să se adapteze perfect în noua sa țară și să devină un cetățean american model. Soarta are însă alte planuri și-l aruncă în mijlocul unui controversat fenomen științific, cu ramificații la nivel economic, social și cultural în SUA. Vorba vine îl aruncă – Omalu își dă seama că a venit momentul lui să facă descoperirea începutului de secol și publică o lucrare ce avea să schimbe multe traiectorii. Intențiile sale bune sunt însă complet distorsionate de NFL (National Football League), care începe o campanie masivă de discreditare pentru a-și ascunde afacerile murdare. Și totuși, dacă te gândești bine: să zicem că îți pui o cască și începi să te dai capul de pereți zilnic, de zeci de ori, care crezi că e rezultatul? Să fie traumele doar pasagere, iar creierul tău să rămână sănătos în cușca-i de os?! Oh, am menționat că povestea e inspirată din fapte reale?!

c2

Sunt o mare fană a sportului – de fapt, fotbalul mă pasionează cel mai tare, deci pot să înțeleg mecanismele putrezite care se ascund în spatele celor mai populare sporturi. Ce nu pot să pricep este cum încearcă unii să transforme totul într-o afacere: dacă viața unor oameni e pusă în pericol, cu ce drept ascunzi tu anumite informații, cu ce drept te joci tu cu viitorul celor din subordinea ta? Sunt convinsă că mânării de acest tip au existat, există și vor mai continua să existe și pe viitor, oricât de mulți oameni vor fi țintuiți la pat sau trei metri sub pământ. Dar mi-a plăcut foarte mult să vizionez o luptă împotriva sistemului, un clinci între un imigrant briliant și reprezentanții parșivi ai unei tradiții construite pe schelete. Cred că geniul lui Omalu nu constă doar în pasiunea pentru știință și clarviziunea sa extraordinară, ci și dualitatea sa care-i permite totuși să trăiască armonios: e un om al științei, dar în suflet îl poartă pe Dumnezeu. Iar pe frații căzuți îi înțelege de parcă spiritele lor ar fi conectate cumva, prin vălul de nepătruns al morții. La fel ca în cazul lui Jeffrey Wigand în The Insider, aici avem de-a face cu un erou neobișnuit.

c1

Un erou care dărâmă o statuie admirată de prea mulți oameni, ceea ce nu poate duce decât la o înfruntare crâncenă pentru adevăr. Will Smith și Alec Baldwin sunt cei doi actori care se remarcă cel mai ușor în acest film, interpretările lor fiind absolut minunate. Dedicația lor se observă prin naturalețea cu care intră în pielea celor doi doctori, fapt ce nu surprinde dacă ținem cont de faptul că Will Smith s-a pregătit pentru film asistând la autopsii făcute de doctorul Bennet Omalu, în timp ce Alec Baldwin a studiat munca mai multor doctori renumiți din Pittsburgh. N-am să mă opresc aici cu laudele, trebuie să-i dăm cezarului ce-i al cezarului: Will Smith se confundă practic cu Omalu, parcă are alt zâmbet, alte gesturi, ca să nu mai menționez accentul studiat și foarte simpatic. Iar camera care insistă pe trăsăturile feței sale când se află în momente dificile chiar îl ajută. Înțeleg nominalizarea la Oscar, dar cam începe să mă calce pe nervi campania cu Oscars So White, de parcă diversitatea ar trebuie să fie o obligație, nu un rezultat.

c3

Prestația lui Gugu Mbatha-Raw este elementul gingaș al poveștii, ea portretizând-o pe soția lui Omalu, care-l încurajează și îi este alături chiar și atunci când lucrurile merg din rău în mai rău. Lupita Nyong’o fusese luată în considerare pentru rol, dar cred că până la urmă, Peter Landesman a câștigat pariul incluzând-o în echipă pe Gugu. Totuși, personajul secundar preferat este Cyril Wecht (Albert Brooks), mentorul și idolul lui Omalu, cel care-i ține partea oricând și nu încetează în a-l sprijini nici măcar atunci când este el însuși atacat pentru ca discipolul său să fie intimidat.

c5

Pe lângă subiectul antrenant și actorii care dau viață unor personaje demne de admirat (sau urât), cinefilii se vor bucura de muzica lui James Newton Howard, care ne-a obișnuit cu coloane sonore frumoase și elegante, pe ritmul cărora să vă danseze gândurile. Scenariul a fost inspirat din articolul scris de Jeanne Marie Laskas „Game Brain”. Nu știu cum ar fi ieșit filmul sub regia lui Ridley Scott, dar mie îmi place rezultatul lui Peter Landesman și vi-l recomand și vouă! Producția adusă de InterCom Film în România va apărea în cinematografe începând cu 5 februarie.

[review]

Ti-a placut articolul?
Inscrie-te la newsletter si noi iti trimitem toate noutatile saptamanal.
I agree to have my personal information transfered to MailChimp ( more information )

Postează un comentariu

avatar