Vorbeam zilele trecute cu o prietenă de-a mea care, nefiind moartă după Johnny Depp ca 80% din populația feminină de pe pământ (ceea ce nu e neapărat de neînțeles), îmi spunea că, în afară de rolul din seria Pirații din Caraibe, ea nu prea l-a văzut în alte filme și n-a avut ocazia să vadă dacă e într-adevăr marele actor de care zice lumea. Atunci i-am recomandat filmele în care acesta a colaborat cu Tim Burton, căci în ele arată cu adevărat Depp cât e de talentat. Ca să-mi întăresc mie însămi convingerile, am vizionat aseară Charlie and the Chocolate Factory, film pe care, culmea, prietena mea îl văzuse și eu nu. Ce pot să spun altceva decât: wow!!! Producția asta are tot ce-i trebuie ca să intre la categoria favorite: personaje superbe, o poveste amuzantă și distractivă, dar cu substrat profund și emoționant, efecte și costumații geniale prin culoare și ingeniozitate, momente muzicale de neuitat și, cel mai important, regia lui Tim Burton, ale cărui filme sunt pe cât de artistice, pe atât de impresionante. Deși mă așteptam la o notă ceva mai întunecată, specifică regizorului pe care eu-l ador de mult timp, am fost plăcut surprinsă de abundența culorilor vii, care-ți iau ochii. Ce e drept, nota aceea mai dark a fost dată de background-ul atribuit lui Willy Wonka, patronul celei mai cunoscute fabrici de ciocolată, care a trăit o adevărată traumă în copilărie. Filmul din 2005 nu este prima variantă a ecranizării cărții lui Roald Dahl, mai există una din 1971, Willy Wonka & the Chocolate Factory; eu n-am văzut-o decât pe cea din 2005 deci nu pot face comparații, un lucru însă m-aș putea aventura să-l spun – măcar din punct de vedere al efectelor și decorului, varianta aceasta e probabil mai bună.
Povestea este una tare simpatică: Willy Wonka, patronul excentric al unei fabrici de ciocolată, organizează un concurs prin care 5 copii din lumea întreagă vor avea dreptul să-i viziteze fabrica, împreună cu un membru al familiei. Tot ce trebuie să facă băieții și fetițele din lumea întreagă este să-și cumpere ciocolată, în speranța că vor găsi acolo unul din cele 5 bilete aurii. N-am să spun prea multe despre fiecare copil în parte, pentru că nu vreau să dau spoilere, dar pot să menționez faptul că, pe cât de adorabil și sufletist e micul Charlie, pe atât sunt de răsfățați, nesimțiți, egoiști și trișori ceilalți 4. Dacă pe Charlie l-am iubit din prima clipă, pe ceilalți 4 i-aș fi bătut cu o vargă 2 zile la rând. Băiețelul ăla chiar îți dă o lecție despre familie pe care n-ai cum s-o mai uiți apoi.
Călătoria în fabrica absolut fantastică a lui Willy Wonka e o adevărată aventură pentru participanți, care vor trece prin tot soiul de experiențe. La final, doar unul va câștiga marele premiu, dar cine va fi acela? Augustus, Veruca, Violet, Mike sau Charlie? Trebuie neapărat să vizionați această producție minunată, plină de haz, momente sensibile și muzică bună, doar așa veți afla răspunsul pe care poate-l veți ghici din prima. Vă veți îndrăgosti de rolul lui Johnny Depp, preferatul meu de până acum (și am văzut destule filme cu el), care a recunoscut într-un interviu că și-a bazat interpretarea pe cum își imagina el că ar arăta și reacționa fostul președinte Bush dacă ar fi drogat. Se cunoaște afinitatea lui Tim Burton pentru acest actor, colaborările dintre ei fiind foarte numeroase și reușite.
Acesta este al doilea film în care joacă Johnny Depp și a cărui poveste se învârte în jurul ciocolatei, primul fiind Ciocolată cu dragoste (Chocolat). Ironia sorții face ca motivul pe care dr. Wonka i-l oferă fiului pentru a nu mânca ciocolată – anume că unii oameni sunt alergici la ea – să fie valabil în cazul lui Johnny Depp (când era copil, acesta era, într-adevăr, alergic la ciocolată). Nu doar rolul lui Depp m-a făcut să ador filmul, ci și prestația credibilă și sigură a micuțului (pe atunci) Freddie Highmore, care-i dă viață lui Charlie. Copilul acela e atât de adorabil, cuminte și are o pasiune în el, o candoare, vai, n-ai cum să nu-l iubești. Nu mare mi-a fost mirarea când am văzut că băiețelul ăsta e de fapt, în realitate, de-o seamă cu mine, de parcă actorii nu cresc și îmbătrânesc și ei, ca oamenii de rând.
Prezența acestui actor în film se datorează și lui Johnny Depp care, impresionat de rolul lui Freddie în Finding Neverland (la care colaboraseră cu un an în urmă), i-a recomandat lui Tim Burton să-l ia în considerare pentru rolul lui Charlie Bucket, copilul bun la suflet, inocent și totuși matur în alegeri. Mie-mi place de el de când l-am văzut în August Rush (știu, filmul ăsta e din 2007, dar eu l-am văzut înainte de celelalte 2 filme în care a lucrat alături de Johnny Depp). Și ceilalți copii sunt foarte credibili, altfel nu i-aș fi urât cu atâta patimă, așa că merită și ei menționați: Philip Wiegratz, Julia Winter, AnnaSophia Robb și Jordan Fry. Acest film a fost produs de Plan B Entertainment, companie fondată în 2002 de Brad Pitt și Jennifer Aniston împreună cu Brad Grey.
Fabrica aceasta fantastică, în care curge un râu de ciocolată, iarba are gust dulce iar în copaci atârnă mere caramelizate, emană mister nu doar datorită patronului excentric și cam ciudățel sau a porților pe care le ține mereu închise, ci și grație locului în care se găsește. Care loc? Întocmai, nu se precizează, am putea spune America, datorită îmbrăcăminții personajelor, a cutiilor poștale, a tehnologiei sau a hidranților, am putea foarte bine să spunem UK pentru arhitectura londoneză, configurația străzilor și a accentului. Asta te face cumva să te gândești la această fabrică de ciocolată ca la un loc special, pe care nu-l poate găsi oricine, căci nu toți merită să intre în asemenea paradis dulce. Îmi lasă gura apă numai cât îmi amintesc de unele scene.
Efectele sunt beton, palatul de ciocolată, creațiile lui Willy Wonka, scena cu Violet și coacaza, toate te transportă într-un univers fantastic, în care ți-ai dori să fii din nou copil și să te zbengui de nebun. Dar am lăsat la urmă surpriza cea mare: aici veți da de cei mai simpatici omușteni, cum zicea o prietenă de-a mea, numiți Umpa-Lumpa. Jucați de Deep Roy (care a făcut un efort imens pentru a repeta aceleași mișcări de sute de ori pentru a putea fi realizate numerele muzicale din film), Umpa-Lumpa sunt niște pitici harnici, toți arătând la fel care nu doar că fac treabă bună în fabrică, mai și cântă și dansează. Vedeți aici ce coloană sonoră a putut să creeze Danny Elfman, enjoy:
https://www.youtube.com/watch?v=hKq3zxez9Yk&list=PL6DF2B1D5CD224CB1&index=21
[review]
[rwp-review id=”0″]
