August: Osage County – cronica

Tracy Letts este o demna urmasa a lui  Tennessee Williams si Edward Albee, nu numai prin prisma Premiului Pulitzer – castigat de toti – ci si datorita subiectelor abordate.

Familii disfunctionale, incapacitatea de a comunica, parinti ce inabusa orice urma de personalitate a copiilor lor si nu ezita sa-si sacrifice familia, daca nu le este indeplinita vointa. Asa  incat August: Osage County are acelasi aer cu Suddenly, Last Summer sau This Property Is Condemned.

Intr-o zona rurala din Oklahoma traiesc: Beverly Weston – un poet renumit candva, ce si-a inecat frustrarile in alcool, Violet, sotia sa, bolnava de cancer si dependenta de medicamente,  Ivy, mezina familiei si singura din cele trei fete care a ramas in localitate si Johnna, o indianca, „native American”,  angajata de Beverly sa o ajute  si sa o supravegheze pe Violet.

Disparitia si apoi moartea lui Beverly aduna intreaga familie. Fata cea mare, Barbara, vine din Colorado , cu soțul ei, Bill si fata de 14 ani, Jean. Nu mai sunt impreuna, dar au hotarat sa pastreze aparentele in fata familiei. Fiica mijlocie, Karen, vine din Florida,  cu cel mai recent prieten, Steve Huberbrecht, pe care il prezinta drept logodnicul ei. Vine si sora lui Violet, Mattie Fae cu sotul ei,  Charles Aiken, si timidul lor fiu: micul Charles .

Cina de dupa slujba de imormantare scoate la iveala o serie de adevaruri greu de suportat, iar  cea care „dirijeaza” este Violet.  Lui Violet nu i se poate ascunde nimic. Ea este cea care spune adevarul in fata, care nu uita sa le aduca aminte tuturor ce copilarie nefericita a avut, este cea care nu stie sa iubeasca. Pentru ca ea sa fie „invingatoare”, sacrifica viata sotului. Pentru a putea spune ca stie de aventura extraconjugala a sotului, doar in momentul pe care ea il va considera necesar, calca in picioare sentimentele fiicei sale Ivy. Ii place sa-i faca pe toti sa se simta prost. Nu-i pasa pe cine raneste si cine este victima. Cei carora nu le place genul de teatru transpus pe marele ecran, nu vor aprecia foarte mult acest film.

Nu are efecte speciale, nu este 3D, dar este un film bun.

In ceea ce priveste interpretarea, toti au jucat foarte bine, dar interpretarea lui Meryl Streep mi-a adus-o in minte pe Liz Taylor in rolul Marthey din Who’s afraid of Virginia Woolf?

Ricky Gervais avea dreptate in 2012 la Golden Globe Awards „S-ar parea ca singura modalitate ca Meryl Streep sa nu mai castige un premiu e sa nu mai fie nominalizata”.

Se pare insa ca membrii Academiei au hotarat ca a luat prea multe premii Oscar. Insa interpretarea ei este pur si simplu o lectie de actorie. Nu exista o nota mai mare de 10 pentru ea.