Un film deosebit de sensibil ce spune povestea de dragoste dintre Elise, proprietara unui salon de tatuaje, o fata fara prejudecati, care-si face cate un tatuaj dupa fiecare poveste romantica, si Didier, un indragostit de America si de bluegrass, ce canta la banjo si isi spune Monroe. Iar dragostea lor creste, se maturizeaza, caci desi neplanificata, nasterea fetitei lor Maybelle aduce echilibrul in viata lor, face trecerea de la rulota la resedinta. Integrarea Elisei in trupa muzicala, sub numele de Alabama, face ca viata lor sa fie aproape perfecta. Cand micuta Maybelle este diagnosticata de o boala incurabila, totul se naruie si devine insuportabil. Flashbackuri ce surprind durerea coplesitoare a celor doi parinti, momentele muzicale ale grupului sau declaratia lui George W. Bush in care-si exprima dreptul de veto in privinta reproducerii artificiale a celulelor stem, aducand ca argument religia, totul este foarte bine dozat astfel incat sa dea impresia unui ansamblu. Felix Van Groeningen reuseste sa evite transformarea filmului intr-o melodrama ieftina.
Muzica inspirata a celor de la Broken Circle Breakdown Bluegrass Band da un plus de frumusete filmului. Un film ce merita vazut atat pentru subiect, cat si pentru coloana muzicala, interpretarea fiind cea care lasa de dorit, Johan Heldenbergh incercand sa semene cu Kris Kristofferson in A Star Is Born.