Cronica unui om cinic

0

Dupa ce anul trecut Tarantino facuse un film „neinspirat din fapte reale”(dar deosebit de bun, beneficiind de interpretarea unor actori, tot unul si unul) anul acesta, Steve McQueen, ne prezinta aceeasi poveste a sclavilor negri, de data asta insa dupa un caz real.

Rezultatul? Din punctul meu de vedere nerealul, nu irealul, lui Tarantino mi-a mers mai repede la „sentiment”, decat  realul 12 Years a Slave.

In primul rand cred ca principalul atu al acestui film a fost puternica mediatizare, reclama este sufletul comertului si daca-l mai pui si pe Brad Pitt pe afis, interesul este starnit.

Apoi a fost si impactul pe care l-a avut moartea lui Nelson Mandela, primul presedinte de culoare intr-o tara in care apartheidul este o forma mai rafinata a sclaviei, nu mai apartin unui stapan anumit , dar dreptul de viata si de moarte este acelasi.

12

Filmul castigator de Oscar nu este cu nimic iesit din comun, reda exacerbat atmosfera sudului, caci in  acest film nici un alb din Sud nu este uman, toti sunt cruzi, violenti, astfel ca reuseste voit sa creeze un sentiment de culpa publicului de rasa caucaziana.

Cu toate ca Chiwetel Ejiofor a fost  nominalizat pentru cel mai bun actor intr-un rol principal, nu mi se pare ca a facut un rol deosebit. Mi-au placut in schimb Michael Fassbender si Sarah Paulson, in rolul Mistress Epps. Atata ura si dispret pentru negri, venite din educatia primita si din gelozia fata de biata negresa ce era nevoita sa suporte „favorurile” stapanului, dar si sa culeaga cel mai mult bumbac. Sarah Paulson face din rolul lui Mistress Epps, opusul rolului facut de Jane Seymour in Enslavement: The True Story of Fanny Kemble – Fanny Kemble.( si acela fiind „un film facut dupa un caz real”, dar mai bun decat  Oscarizatul  12…)

Cu toate ca a castigat Oscarul, Lupita Nyong’o nu mi s-a parut ca a avut o interpretare memorabila, din punctul meu de vedere,  Jennifer Lawrence in American Hustle a fost net superioara.

Dar daca lacrimile nu l-au ajutat pe Clooney sa castige Oscarul in 2012 pentru rolul din The Descendants, iata ca la Lupita a functionat.

Brad Pitt, intr-unul din cele mai slabe roluri. Are o aparitie de cateva secvente, in care pare mai degraba un pastor Amish, care propovaduieste egalitatea negrilor cu albii, in timp ce face chioscul din fata casei lui Epps.  Si pentru el filmul e un castig, nu ma refer la partea materiala, ci la faptul ca a obtinut, ca producator sau coproducator, Oscarul pe care l-ar fi meritat pentru rolurile din Twelve Monkeys sau Fight Club sau Snatch.

Finalul filmului pare facut in graba, de parca mai ramasesera doar cativa metri de pelicula si trebuia terminat lucrul.

Desi o sa fiu considerata insensibila, spun iarasi, ca filmul nu merita toate premiile castigate si o intrebare imi staruie in minte, daca s-ar fi lansat pe vremea lui Bush mai lua Oscarul?

Ti-a placut articolul?
Inscrie-te la newsletter si noi iti trimitem toate noutatile saptamanal.
I agree to have my personal information transfered to MailChimp ( more information )

Postează un comentariu

avatar