“Dunkirk” este un film scris şi regizat de Christopher Nolan.
Din distribuţie fac parte: Fionn Whitehead, Tom Glynn-Carney, Jack Lowden, Harry Styles, Aneurin Barnard, James D’Arcy, Barry Keoghan, Kenneth Branagh, Cillian Murphy, Mark Rylance şi Tom Hardy.
Am văzut “Dunkirk” la Afi Palace Cotroceni. Aşteptam filmul cu nerăbdare, Christopher Nolan fiind unul din regizorii mei preferaţi. Mi se pare extraordinar modul în care reuşeşte de fiecare dată să surprindă publicul cu producţii de calitate, foarte bine realizate, iar, cu “Dunkirk”, Nolan continuă seria de succes care cuprinde pelicule precum: “Inception”, “Interstellar” şi trilogia “The Dark Night”.
“Dunkirk” are toate ingredientele unui film care are şanse mari şi care merită să primească multe nominalizări la cele mai prestigioase premii din industria cinematografiei, Oscarurile, şi sper că se va întâmpla acest lucru peste câteva luni.
Aşa cum Nolan ne-a obişnuit deja, timpul are un rol cheie: cât de repede sau încet trece în anumite situaţii, cum îl putem folosi la maximum, cum îl irosim fără să conştientizăm şi unde ne duce. În filmele lui Nolan, timpul nu curge într-o singură direcţie, iar regizorul ştie cum să folosească timpul pentru a crea producţii profunde, complicate, care te lasă cu multe întrebări, dar care te fac să nu le uiţi.
“Dunkirk” este construit de la început până la final pe o atmosferă apăsătoare, o tensiune care te va urmări în fiecare clipă. Coloana sonoră foarte bine aleasă contribuie mult la redarea acestei atmosfere sufocante. Filmul îţi captează atenţia de la prima scenă şi te face să uiţi de orice altceva, povestea fiind dură, dar nu prin scene sângeroase, ci prin violenţa văzută şi nevăzută a războiului. Orice război distruge vieţi, suflete nevinovate, bărbaţi, femei, copii şi lasă în urma sa doar durere şi amărăciune. Nolan surprinde toate aceste aspecte ale celui de-al doilea război mondial, chiar dacă prezintă doar un episod din durata acestuia, anume: bătălia de la Dunkirk, evacuarea forţelor Aliaţilor care s-a desfăşurat între 26 mai şi 4 iunie 1940.
Producţia lui Nolan urmăreşte trei grupuri implicate în evacuarea Aliaţilor din timpul celui de-al doilea război mondial, iar timpul curge într-un ritm diferit pentru fiecare din ele. Putem vorbi de trei perspective ale poveştii, ţinând cont de trei elemente: uscat, apă şi aer. Fiecare poveste care aparţine unui grup se apropie una de cealaltă din ce în ce mai mult spre sfârşitul filmului, iar, în cele din urmă, ne arată acelaşi rezultat, cum se încheie bătălia de la Dunkirk şi ne pune o întrebare importantă: este vorba despre o victorie sau o înfrângere?
Chiar dacă multe personaje au roluri importante, Nolan a ales un personaj principal cu care începe povestea de la Dunkirk, Tommy (Fionn Whitehead), un soldat britanic tânăr care îşi doreşte mai mult decât orice să ajungă acasă, indiferent de consecinţe.
Un alt rol cheie îl are Mark Rylance care îl interpretează pe Mr. Dawson, un căpitan de ambarcaţiune dispus să acorde ajutor celor care au nevoie, astfel, împreună cu fiul său (Tom Glynn) şi amicul acestuia (Barry Keoghan), cei trei petrec o zi tumultoasă, traversând Canalul Mânecii pentru a ajunge la Dunkirk. Între timp, un pilot de luptă (Tom Hardy) împreună cu doi colegi supraveghează zona şi atacă avioanele inamicilor pentru a ajuta la evacuarea celor 400.000 de soldaţi blocaţi pe plaja de la Dunkirk.
Inamicii, nemţii, în cazul de faţă, sunt văzuţi doar de la distanţă. Prezenţa lor este simţită de spectatori, chiar dacă nu îi vedem clar. Gloanţele, bombele, torpilele distrug tot ceea ce le iese în cale, însă nemţii, parcă, ar fi invizibili. Regizorul a dorit să accentueze gravitatea războiului, consecinţele acestuia, nu neapărat povestea unor personaje. Filmul nu ne arată cine este mai puternic sau cine are mai mult de câştigat, ci ne prezintă o poveste despre supravieţuire, despre dorinţa de a trăi, despre dorul de casă, dar, nu în ultimul rând, despre demnitate, onoare, frică şi curaj.
Eu am vizionat pelicula în format IMAX şi consider că e cea mai bună variantă pentru cei care doresc să vadă cea mai recentă producţie a lui Nolan. Imaginea este impresionantă prin culori puternice şi clare, efectele vizuale, per total, sunt excelente. Nimic nu pare fals, din contră, totul arată cât se poate de real.
În concluzie, vă invit să nu rataţi “Dunkirk”, care a avut premiera vineri, 21 iulie 2017. Filmul este distribuit de Vertical Entertainment.
