Haos la Versailles

Pe Alan Rickman cam toată lumea îl cunoaște din seria Harry Potter, ceea ce nu știu mulți, iar eu am aflat abia zilele trecute, e că „Snape” este și regizor, A little chaos fiind cea de-a doua producție la cârma căreia s-a aflat. Văzând pe afiș actori consacrați precum Kate Winslet, Alan Rickman, Helen McCrory sau Stanley Tucci, plus simpaticul Matthias Schoenaerts (pe care-l știu din The loft), mi-au crescut așteptările la un nivel foarte ridicat, chiar speram să văd o dramă romantică care să mă dea pe spate. Nu prea a fost cazul, în ciuda personajelor foarte frumos structurate și a costumelor și peisajelor ce-ți luau ochii. Din păcate, nu obții mereu chiar tot ce-ți dorești, căci filmului i-au cam lipsit tensiunea și un punct culminant în care să se fi întrepătruns toate firele poveștii. Asta nu înseamnă că Haos la Versailles a fost plictisitor, e greu să te saturi, cel puțin din punct de vedere vizual, de această poveste, care-ți aduce în prim plan pasiunea pentru artă.

Acțiunea e situată în Franța, pe timpul domniei regelui Ludovic al XIV-lea, supranumit Regele Soare, într-o perioadă în care măreția și splendoarea așteaptă cuminți un nou cadru în care să fie etalate: Grădinile de la Versailles. Arhitectul preferat al regelui, André le Nôtre, are drept sarcină construirea unor grădini a căror frumusețe să atingă perfecțiunea, depășind astfel tot ce mai fusese creat până atunci. Problema este că timpul e limitat, bugetul de asemenea, iar planul este mult prea complex și întinderea prea vastă pentru ca un singur arhitect să facă toată treaba. De aceea cheamă la interviuri diferiți colegi de breaslă, hotărându-se apoi să meargă pe mâna Sabinei de Barra, o vizionară pentru care ordinea e ceva relativ, un principiu pe care-l respectă doar pentru a mai struni frumosul haos pe care-l creează.   

Evoluția celor doi protagoniști e ușor de remarcat, iar idila lor se înfiripă pe nesimțite, având drept fundament o pasiune incredibilă pentru frumos și artă. Doi oameni cu viziuni atât de diferite, dar care se completează atât de bine, nu pot decât să suplinească absența unui scenariu mai imprevizibil și surprinzător. Kate e fermecătoare, nu știu dacă am văzut-o vreodată într-un film fără să mă îndrăgostesc de ea de fiecare dată, trebuie să recunosc: îi cam eclipsează pe ceilalți. Sabine este atât de bună și onestă, dar dârză, gata să se dedice din suflet muncii sale, încât nici curtea plină de lingușitori și ipocriți nu reușește să o corupă. Contrastul dintre ea și cei cu care ajunge să intre în contact e foarte vizibil, căci Sabine e modestă și nu vrea să iasă în evidență prin ținute sau vorbe de duh, de aceea o și îndrăgești mai mult, deoarece simți că în ceilalți există câte un grăunte (sau munte) de falsitate ce nu le permite să-și arate adevărata față. E o femeie puternică într-o societate dominată de bărbați, ceea ce o face specială:

Nici cu Matthias nu mi-e rușine, se descurcă onorabil printre atâtea nume, personajul lui capătă tot mai multă culoare pe măsură ce grădinile prind contur:

Alan Rickman în rolul regelui este perfect, sobru, mândru, pretențios, de neatins, ca un stăpân, ce mai la deal la vale:

Stanley Tucci e simpatic rău în rolul lui de dandy, ducele de Orléans, mereu pus pe glume și șotii, în timp ce Helen McCrory, antagonista insuportabilă, intriganta curții, are o prestație ce te face s-o urăști, atât e de convingătoare: 

E interesantă și abordarea lui Rickman în ceea ce privește dezvăluirea treptată a traumei Sabinei – pe măsură ce capătă tot mai multă încredere că ceea ce construiește va fi într-adevăr spectaculos, amintirile dureroase încep s-o hărțuiască tot mai tare, amenințând să distrugă tot ce crease ea până atunci. Dacă el ar fi știut să dozeze mai bine suspansul, ar fi putut deveni o dramă completă, așa, fiind deja familiarizați cu finalul misiunii – e clar că acele grădini vor fi construite – nu există ceva care să ne surprindă cu adevărat. Oricum, măcar pentru acești actori frumoși și pentru costumele și cadrele atât de gingaș lucrate tot merită filmul o vizionare. Pentru fanii seriei The Tudors, această producție va fi o ocazie să revadă unele ținute ce au fost doar puțin modificate pentru a fi refolosite în această poveste. Vă las aici una din piesele acestui film care va apărea începând cu data de 1 mai în cinematografe, adus în România de cei de la Ro Image:

[review]

[rwp-review-form id=”0″]