Indiana Jones and the Dial of Destiny este un film de acțiune regizat de James Mangold după un scenariu scris de Mangold, Jez Butterworth, John-Henry Butterworth și David Koepp.
Din distribuție fac parte: Harrison Ford, John Rhys-Davies, Karen Allen, Marion Ravenwood, Phoebe Waller-Bridge, Antonio Banderas, Toby Jones, Boyd Holbrook, Ethann Isidore și Mads Mikkelsen.
***
Am văzut Indiana Jones and the Dial of Destiny la Cinema City mulțumită invitației primite de la RanCommunication & CineForum.
Când spui Indiana Jones, te gândești automat la aventuri, locații exotice, relicve mistice și la un Harrison Ford cu pălăria și biciul său, mărcile sale înregistrate. După mai bine de 40 de ani, Ford și Indy se întorc pentru o ultimă aventură în Indiana Jones and Dial of Destiny. Poate aceasta să fie la înălțimea moștenirii unuia dintre cele mai iubite personaje din istoria cinematografiei?
Dial of Destiny începe în 1944 când Indy (Harrison Ford) se află în căutarea unei relicve antice despre care Hitler crede că îi va oferi puterea supremă pentru a câștiga războiul. În această misiune grea, îl ajută Basil Shaw (Toby Jones), un vechi prieten care descoperă că naziștii au găsit Antikythera pierdută, un cadran proiectat de matematicianul Arhimede. Basil este prins de naziști, conduși de Jürgen Voller (Mads Mikkelsen), un expert în rachete care crede că cadranul deține cheia pentru a schimba cursul războiului.
Primele scene din Dial of Destiny prezintă un Ford digitizat care arată foarte bine. Este una dintre cele mai bune încercări de întinerire computerizată, din punctul meu de vedere. Aceste scene prezintă, de asemenea, o urmărire fantastică în tren, cu un Indy care luptă până la capăt. James Mangold, preluând locul lui Steven Spielberg, și-a făcut, cu siguranță, temele. Întreaga scenă se simte ca o piesă clasică Indiana Jones.
Filmul trece apoi în 1969, când Indy lucrează ca profesor la o facultate din New York, fiind subapreciat de studenții săi. Tragedia din familia sa a pus capăt căsătoriei cu Marion Ravenwood (Karen Allen), iar Indy s-a orientat spre băutură excesivă pentru alinare. Starea sa generală de rău este întreruptă de sosirea Helenei Shaw (Phoebe Waller-Bridge), fiica lui Basil. După ce a analizat notițele tatălui ei, Helena crede că Antikythera poate detecta fisuri în spațiu-timp… și că ar putea obține mulți bani pe piața neagră.
Reuniunea Helenei cu Indy coincide, de asemenea, cu reapariția lui Voller, care acum trăiește sub o identitate falsă și lucrează pentru guvernul SUA pentru a dezvolta tehnologia rachetelor. CIA îl ajută inițial pe Voller să îi urmărească pe Indy și cadranul. De acolo, Indy și Helena, ajutați de câțiva prieteni vechi, trebuie să concureze cu Voller pentru a descoperi piesa lipsă a cadranului pentru a preveni o catastrofă de proporții istorice.
Dial of Destiny seamănă mai mult cu estetica primelor trei filme decât Crystal Skull în ceea ce privește culoarea și decorurile. Locațiile de filmare conferă filmului un grad mai mare de verosimilitate și permite publicului să investească într-un nivel mai profund de realism.
De asemenea, Mangold dă lovitura cu însoțitoarea lui Indy. Personajul lui Waller-Bridge, Helena, este, fără îndoială, singura parteneră care merită menționată alături de Marion Ravenwood – o femeie cu suficientă putere, viclenie și seriozitate pentru a lupta alături de Indy.
Alte elemente ale filmului se potrivesc și cu clasicul Indy. În contextul mai larg al filmului, amenințarea nazistă funcționează: Dial of Destiny este, în multe privințe, un film despre confruntarea trecutului. Personajul lui Mikkelsen se inspiră din Wernher von Braun, un om de știință nazist din viața reală căruia i s-a acordat clemență și cetățenie în schimbul conducerii programului spațial al Statelor Unite.
Faptul că von Braun – care a fost fotografiat într-un lagăr nazist de exterminare – nu s-a confruntat niciodată cu un proces pentru acțiunile sale rămâne una dintre cele mai controversate probleme ale istoriei recente.
Actul final din Dial of Destiny va provoca cele mai multe dezbateri în rândul fanilor, însă nu voi dezvălui mai multe detalii.
Există un singur Harrison Ford și există un singur Indiana Jones. Dial of Destiny tratează atât vedeta, cât și personajul cu respectul cuvenit. Filmul s-ar putea să nu aibă aceeași prospețime ca atunci când Indy a aterizat pentru prima dată pe ecrane în 1981, însă reprezintă o închidere frumoasă a unei francize care a încântat multe generații.
Distribuit de CineForum, Indiana Jones and the Dial of Destiny a ajuns în cinematografele din țară. Vizionare plăcută!
