KÎZÎM este noul film regizat de Radu Potcoavă, pe care l-am văzut în avanpremieră la Cinema City, AFI Cotroceni.
Filmul spune povestea Seldei, o adolescentă care provine dintr-o familie tradițională de tătari din Constanța și care își dorește să trăiască liber cei mai frumoși ani de liceu. Ea se confruntă însă cu prejudecățile și așteptările părinților săi, care își doresc ca ea să respecte tradițiile și valorile familiei.
O seară petrecută alături de iubitul ei, Tudor (Matei Saizescu), și de prieteni se transformă rapid într-o aventură periculoasă. Aceștia pleacă în Vama Veche fără să le spună părinților, însă lucrurile scapă de sub control atunci când ajung să fure o mașină și să intre într-o serie de situații imprevizibile, care le vor schimba perspectiva asupra consecințelor propriilor alegeri.
Tudor Chirilă și Judith State îi interpretează pe Adi și Cristina, părinții lui Tudor, oferind interpretări convingătoare, care reflectă complexitatea relației dintre părinți și copii. Trapperul Amuly are o apariție specială în rolul lui Mihai, iar distribuția este completată de Anastasia Udrea, Luca Adrian Fieraru, Tudor Milan Palade, Elias Bogdan Farcaș, Marian Capotă și Gabriela Valentir, care contribuie la autenticitatea universului filmului.
Filmul prezintă o poveste bine construită, care ne amintește de fragilitatea și intensitatea adolescenței – o perioadă marcată de dorința de libertate, dar și de decizii impulsive și regrete. KÎZÎM surprinde cu sinceritate nu doar dificultatea de a fi adolescent, ci și provocarea de a fi părinte, prins între dorința de a proteja și nevoia de a lăsa copilul să își descopere propriul drum.
Filmul mi s-a părut realist, surprinzând cu sinceritate conflictul dintre generații. Părinții Seldei se gândesc în primul rând la siguranța fiicei lor și la respectarea tradițiilor. Își doresc pentru ea un viitor stabil și, ideal, alături de cineva din comunitatea lor, considerând că astfel viața ei ar fi mai simplă și mai sigură.
În contrast, Selda își dorește libertate și dreptul de a-și decide singură destinul. Ea vrea să își trăiască adolescența fără constrângeri, ghidată de propriile dorințe, nu de așteptările celorlalți.
Plecarea în Vama Veche este un gest impulsiv, specific vârstei, iar deciziile lor reflectă lipsa de experiență și tendința adolescenților de a nu se gândi la consecințe. Filmul arată cu realism cum o alegere aparent minoră poate declanșa o serie de evenimente care schimbă totul.
Am empatizat atât cu adolescenții, aflați la început de drum și dornici să experimenteze lumea fără constrângeri, cât și cu părinții, care acționează din teamă și din dorința de a le oferi copiilor lor siguranță și stabilitate. Filmul nu prezintă un conflict simplu între bine și rău, ci două perspective diferite, la fel de umane și de ușor de înțeles.
KÎZÎM reușește astfel să surprindă fragilitatea acestei perioade de tranziție, în care dorința de libertate se ciocnește inevitabil de grija și protecția părinților.
Tinerii actori oferă interpretări foarte bune, lucru menționat și de Tudor Chirilă în scurtul interviu de după vizionare. Ei reușesc să surprindă autentic vulnerabilitatea adolescenței, confuzia și dificultatea de a lua decizii corecte într-o perioadă atât de fragilă.
Mi-au plăcut și interpretările actorilor maturi, în special Tudor Chirilă, care aduce credibilitate personajului său. Prezența sa contribuie la echilibrul filmului și la redarea realistă a perspectivei părinților.
Prin realismul său și interpretările convingătoare, KÎZÎM devine un portret autentic al adolescenței și al relațiilor de familie, confirmând încă o dată capacitatea cinematografiei românești de a spune povești relevante.
