Începând cu 23 ianuarie, InterCom Film aduce în cinematografele din România comedia Mortdecai, bazată pe prima carte din trilogia cu același nume, scrisă de Kyril Bonfiglioli. Nu am citit Don’t point that thing at me deci nu pot să mă pronunț asupra felului în care a reușit scenaristul Eric Aronson să păstreze esența cărții, dar pot să-mi exprim părerea cu privire la povestea în sine. Cărțile fiind thrillere cu multe tușe comice, se pare că Aronson a păstrat totuși atmosfera și linia acțiunii, căci prima parte ne relatează peripețiile prin care trece Charlie Mortdecai, un dealer de artă aristocrat și parcă rupt din realitatea cotidiană, în încercarea de a recupera un tablou de-al lui Goya furat. Povestea este super distractivă pentru că e povestită din perspectiva lui Charlie, iar asta ne ajută să cunoaștem mai bine personajul și să credem cu mai multă ușurință scenele clar exagerate de mintea copilăroasă pe alocuri a lui Charlie. Încă de la început facem cunoștință cu Mortdecai, în timpul unei întâlniri în care încearcă să vândă un obiect de artă pentru a-și mai salva puțin bugetul falimentar.
Bineînțeles că vânzarea nu merge așa cum își închipuia Charlie și astfel intră în scenă un alt personaj absolut genial, mi s-a părut cel mai amuzant și în mod nedrept lăsat în afara posterelor, Jock. Aceasta este a treia colaborare a lui Johnny Depp cu Paul Bettany, ei jucând împreună și în Transcendence și The Tourist, cea mai hazlie și reușită de până acum, zic eu. Jock este un fel de majordom/servitor/bodyguard și, desigur, el e omul cu planul, atunci când e vorba de furat, lovit, jucat la cacealma. Relația dintre cei doi este adusă în prim plan, eclipsând-o uneori pe cea dintre Mortdecai și nevasta sa, frumoasa Johanna (Gwyneth Paltrow, Seven), care nu numai că e superbă, dar e și extrem de inteligentă, are o intuiție de invidiat și joacă un rol important în poveste. Bineînțeles că acolo unde există un cuplu, un autor/scenarist trebuie să-și pună pe jar cititorii sau cinefilii prin introducerea unui personaj care să ducă la formarea unui triunghi amoros – în acest caz, inspector Martland (Ewan McGregor, Big Fish), care e îndrăgostit lulea de Johanna și uită ce înseamnă o „informație confidențială” atunci când e în preajma ei.
Acțiunea filmului ne poartă pe mai multe continente, începe în Asia și trece prin Europa și America de Nord, într-o cursă contra cronometru pentru a găsi un tablou furat, care ascunde multe secrete în pânza sa. Martland îi solicită ajutorul lui Charlie, căci el cunoaște dedesubturile contrabandei cu obiecte de artă, iar eroul nostru se vede pus în situația în care caută un tablou, în timp ce alții cred că el este cel care-l ascunde. În timp ce soția sa pune la cale singură o investigație, Charlie și Jock dau nas în nas cu teroriști căutați la nivel internațional, cumpărători chinezi și ruși gata să le taie degetele sau să… veți vedea voi, e dureros oricum, și cu fiica nimfomană a unui colecționar american gata să dea bani
grei pentru tabloul lui Goya. La un moment dat e o adevărată harababură, toată lumea vrea tabloul, dar nimeni nu știe cu adevărat unde este, fiecare având o pistă falsă. Oricum ar fi, întreaga aventură este foarte antrenantă și comică, am râs la multe faze și chiar m-am distrat urmărindu-l pe Johnny Depp în rolul unui copil mai mare, protejat mereu de servitorul său loial.
David Koepp s-a ocupat de regie, colaborând pentru a doua oară cu Johnny Depp – cei doi au mai lucrat împreună cu ocazia filmării Secret Window, un thriller total diferit de producția aceasta apărută 10 ani mai târziu. Mi-a plăcut rezultatul, deși n-au fost efecte spectaculoase sau flashback-uri sau alte cele, regizorul chiar a știut să-și pună în valoare actorii. Mi-a plăcut tare mult cum se derulau imaginile în timp ce Charlie povestea cum se întorcea din China în iubita sa Anglie, parcă eram în desene, acum vedeam Hong Kong-ul, imediat după eram pe moșia lui Mortdecai, în Marea Britanie, în conacul unde-l aștepta iubita sa soție.
Umorul e la el acasă, fiind completat foarte bine de ritmul alert al poveștii, niciodată nu te plictisești, mereu se mai întâmplă ceva cu aiuritul ăsta de aristocrat. Avem comic de situație, comic de limbaj, mai ales în discuțiile dintre Charlie și Jock, și, bineînțeles, nelipsitul comic de caracter. Mi-au plăcut până și exagerările lui Charlie, se vede că el parcă era picat de pe-o altă planetă, odată ajuns în America, se crede teleportat într-o altă lume, pe platourile unui film porno.
Nu prea am înțeles de ce i s-a acordat atâta credit Oliviei Munn (Magic Mike), când rolul ei (Georgina) este destul nesemnificativ, apare foarte puțin în film. Într-adevăr, e și ea implicată în acțiune și influențează „traiectoria” tabloului, dar chiar nu avea ce căuta pe poster, Jock era o alegere mult mai bună. M-a amuzat foarte tare această comedie, nu doar datorită replicilor amuzante, a prestațiilor actoricești sau a situațiilor în care este pus Mortdecai, ci și grație unui personaj inanimat care va face deliciul spectatoarelor – mustața lui Charlie. Sunt atâtea glume făcute pe tema asta, dar nici că m-am săturat de ele; Charlie este un personaj foarte atipic și inteligent, deși uneori parcă-i un copilaș pe care-l poartă Jock în brațe. Cei 2 se completează foarte bine, m-aș bucura să văd o continuare, aș fi curioasă să văd ce se mai întâmplă cu aristocratul mustăcios. Deși nu e o comedie genială la care să râzi non-stop, e destul de amuzantă cât să te țină în priză și să te facă să urmărești cu interes evoluția acțiunii. Bineînțeles că era loc de mai bine, dar merită măcar o vizionare.
Geoff Zanelli (Pirates of the Caribbean: the Curse of the Black Pearl) și Mark Ronson (The Great Gatsby) s-au ocupat de muzică, veți vedea că sunt momente în film când vă vor dansa picioarele sub scaun de emoție și parcă hipnotizate de ritm. Filmul vă va binedispune, chiar dacă are unele faze foarte improbabile, eu chiar am plecat înveselită de la cinema și mi-a plăcut să văd acești 4 actori mari împreună în aceeași poveste. Inițial, regizorul o voia pe Carice van Houten (preoteasa roșcată pe care o urâm și o iubim în Game of Thrones) în rolul doamnei Mortdecai, dar cred că Paltrow s-a descurcat foarte bine în acest rol și a făcut o pereche potrivită împreună cu Johnny Depp. Vă las aici trailerul subtitrat și vă urez vizionare plăcută, e o alegere bună pentru o seară de vineri:
[review]
[rwp-review id=”0″]
