Serialul ăsta e încă la stadiul de puișor, are 2 sezoane, dintre care unul abia a început, în aprilie 2014. Primul sezon l-am văzut într-o noapte și o dimineață, 9 +1. Cu al doilea sezon sunt la zi. Orphan Black, vă sună cunoscut? Dacă nu, nu mai pierdeți vremea, downloadați-l imediat, merită fiecare secundă. Tatiana Maslany face niște roluri extraordinare. Roluri, zic bine, pentru că subiectul serialului implică nici mai mult, nici mai puțin, decât clonarea! Cum ai reacționa dacă în stație, ai vedea o tipă care seamănă leit cu tine că se-aruncă în fața metroului, cu lacrimi pe obraz și deznădejde în priviri? Eu, una, cred c-aș îngheța pe loc, probabil aș intra în șoc pentru câteva minute, apoi m-aș gândi că e posibil ca pe la spital, să-mi fi rătăcit vreo geamănă. Dar ce te faci atunci când vezi că și alte sosii de-ale tale, cu accente și naționalități diferite, sunt rând pe rând asasinate?
Ei bine, în momentul ăla, ori clachezi psihic și te vezi legat într-un spital de nebuni pentru restul vieții, zâmbind păsărelelor pe geam, ori te dai la fund, ca să nu fii luată și tu la țintă, și încerci să-i dai de capăt problemei. Cam asta încearcă să facă și Sarah, englezoaica orfană ce nu vrea nimic altceva pe lume decât să-și recupereze copila pe care o abandonase forțat, cu 10 luni în urmă. Culmea ironiei este că planul său de a-și revendica fiica implică uzurparea identității lui Elizabeth – cea care se sinucisese. Ușor de zis, extrem de greu de făcut!
Sarah, Alison și Cosima sunt 3 ființe identice la exterior, însă diametral opuse în ceea ce privește temperamentul, afinitățile și atu-urile fiecăreia; odată depășit șocul de-a vedea reflecția din oglindă mergând prin cameră cu alt tip de machiaj, îmbrăcăminte sau chiar altă pieptănătură, cele 3 clone se aliază și încep să colaboreze pentru a afla răspunsurile la trei mari întrebări: Ce înseamnă toate acestea? Cine este responsabil pentru existența lor? De ce încearcă cineva să le extermine?
Sarah este firea pragmatică, capabilă să ia decizii sub presiune,
Alison este o soccer-mom prin excelență,
iar Cosima este studenta la Biologie, singura în măsură să găsească răspunsul corect în ceea ce privește procesul de clonare. Curaj și putere, bani și siguranța pe care aceștia o oferă, creier și soluții viabile – cocktail-ul amețitor produs de ”triplete” este fascinant de vizionat și admirat: când intră toate 3 în scenă, mai mai că-ți vine să crezi în existența a 3 Tatiana Maslany, nu una care să joace toate rolurile.
M-am documentat puțin și-am găsit lucruri foarte interesante legate de serial, mai ales de timpul necesar pentru a realiza o scenă în care apar toate 3: 17 !!! – se numără aici orele în care Tatiana Maslany, actrița principală, trebuie să joace în același cadru, 3 roluri diferite, cu outfit-uri, replici, chiar și ticuri diferite, dar și cele de montaj, când echipa de producție taie, lipește, suprapune și realizează scene memorabile, filmate cu atâta efort și dăruință. Migala și atenția sunt la ordinea zilei pe platourile de filmare, ca dovadă că Tatiana are la dispoziție o mini-echipă care s-o coordoneze la scenele în care trebuie să joace un anumit personaj – Sarah să spunem – pentru ca, în momentul în care englezoaica își dă ochii peste cap, să nu o facă precum Cosima sau Alison.
Știu, sună nebunește, dar tipa este atââât de credibilă, n-am mai văzut așa ceva, să joci 4 personaje complet diferite (în al 2-lea sezon va apărea încă o clonă, cu un rol cheie în poveste) și să reușești să te transpui în pielea fiecăruia, timp de atâtea episoade. Fiecare clonă are gesturile sale, felul în care vorbește, privește, lăcrimează: faceți un experiment și observați felul în care plânge Sarah și cel în care plânge Cosima; mușchii feței se contractă în mod diferit, veți rămâne muți de uimire. Deși le veți vedea pe toate la un loc în același timp, nu le veți confunda nicicum – ceea ce e uimitor.
Să n-o uit pe Helena, îngerul blond, o altă clonă, diferită de cele 3 ”PowerPuff” nu doar prin caracter, ci și prin modul său de-a gândi și aborda această încurcătură. S-ar zice că destinul pe care-l împart, de voie, de nevoie, ar trebui să le unească – nu se întâmplă chiar așa, veți vedea cu ochii voștri.
Să nu neglijez nici celelalte personaje secundare – Felix, Paul, Art, Vic, Mrs. S având și ei apariții în episoadele de până acum. Se pare că majoritatea sunt bărbați – fratele adoptiv al lui Sarah, iubitul lui Beth, cea care se aruncase în fața metroului, detectivul Art Bell – asta probabil pentru că trebuia creat un echilibru între numărul de clone și cel al personajelor secundare. Oricum, Felix este mai mult decât charismatic, Vic este tragi-comic, Paul e prezența sexy și misterioasă, iar Mrs. S și Kira sunt motorașele care pun în mișcare viața lui Sarah. Bineînțeles că există și personaje malefice sau crude, în ciuda naivității lor, dar n-am de gând să dau spoilere. Tot ce pot să vă spun este că un alt personaj principal este Neprevăzutul, apare după fiecare cotitură, în orice scenă, indiferent de falsa impresie pe care ți-ar fi lăsat-o scenariul la început, el vine ca o tornadă și dă totul peste cap, te face să stai cu sufletul la gură de la început până la sfârșit!
Povestea este întortocheată, plină de capcane, îți ține privirea fixată pe monitor și te hipnotizează de nu-ți dai seama când s-a produs răsturnarea de situație, cum a fost posibil, n-ai timp să te gândești pentru că ea te trage după sine în vâltoare și nu te lasă să privești înapoi, să analizezi exact cursul evenimentelor. Pur și simplu n-ai timp să respiri, sunt 60 de minute în care trupul ți-e încordat, gata gata să sară de emoție, să plângă și să râdă alături de personaje, să dea soluții sau să le compătimească. M-am trezit vorbind cu Sarah la film, atât eram de prinsă în acțiune. Mai că-mi venea să mă feresc și eu de gloanțe. Este fascinant, îți taie respirația, te ține în suspans de la un capăt la altul și te face să-ți dorești să fi cunoscut și tu o clonă de-a ta, măcar în vis – cu riscul de-a primi un cuțit în spate sau o bulină roșie în mijlocul frunții.
Se pare că ideea serialului a apărut încă din 2003, după cum au declarat John Fawcett, regizor și co-scenarist, și Graeme Menson; deși îmi pare rău că n-au pus-o pe foaie mai devreme, sunt mulțumită de munca extraordinară depusă pentru aceste două sezoane, în care totul este de calitate, pornind în primul rând de la poveste și regie, continuând cu acting-ul și sfârșind cu machiajul și coloana sonoră. În ceea ce privește continuarea serialului, Graeme Manson, unul dintre co-scenariști, a mărturisit că vrea să facă 8 sezoane și un film Orphan Black – se anunță vremuri minunate pentru fani!
Pe cât de fain e scenariul, pe cât de copleșitoare regia și impresionant acting-ul, pe atât e de șmecheră coloana sonoră! Cele mai trăsnite combinații, tot felul de melodii, aparținând a tot felul de stiluri, se îmbină armonios și oferă un background grozav întâmplărilor din serial. Cu această ocazie am avut oportunitatea de-a o descoperi pe Coeur de Pirate, o cântăreață din Canada care te vrăjește cu versurile superbe și acordurile melodioase. Vă las aici o mostră din ce puteți asculta dacă vă veți apuca de vizionat Orphan Black:
[review]
[rwp-review id=”0″]
