“Sleepless” este un film regizat de Baran bo Odar după un scenariu semnat de Andrea Berloff.
Din distribuţie fac parte: Jamie Foxx, Michelle Monaghan, Dermot Mulroney, David Harbour, Gabrielle Union şi Scoot McNairy.
Am vizionat“Sleepless” luni seara la Grand Cinema Băneasa. Filmul este un remake după thriller-ul francez “Sleepless Night” şi trebuie să recunosc că nu am reuşit să văd încă varianta originală, de aceea voi vorbi doar despre versiunea americană.
Acţiunea are loc la Vegas unde Jamie Foxx îl interpretează pe Vincent Downs, un poliţist care se dedică în totalitate carierei şi s-a îndepărtat mult de familie. Dena, fosta soţie, îi reproşează că nu îşi face timp pentru fiul lor adolescent, Thomas, iar băiatul se simte neglijat de Vincent. Filmul începe cu o scenă în care Downs şi partenerul lui pleacă cu 25 de kilograme de cocaină, lucru care le aduce în scurt timp probleme cu un traficant de droguri (Scott McNairy) şi cu proprietarul unui hotel de lux pe nume Stanley Rubino (Dermot Mulroney). Acesta din urmă îl răpeşte pe Thomas pentru a-şi recupera drogurile.
Vincent respectă imediat ordinele şi aduce cocaina furată, doar că planul nu iese cum ar fi trebuit pentru că este urmărit de Jennifer Bryant (Michelle Monaghan), un ofiţer de afaceri interne care îl va împiedica să ducă drogurile lui Rubino. Astfel, Vincent riscă să pună şi mai mult în pericol viaţa fiului său, iar dacă va reuşi sau nu să îl salveze pe Thomas, veţi afla vizionând pelicula.
Scenariul mi-a adus aminte de “Taken” în care personajul jucat de Liam Neeson descoperă că fiica lui a fost răpită şi face tot posibilul să o salveze. Aici, Vincent vede cum fiul său adolescent este răpit din maşina pe care o conduce şi este dispus să facă orice pentru a-i salva viaţa. O altă asemănare cu “Taken” constă în faptul că atât Vincent, cât şi personajul lui Neeson, nu au timp pentru familie şi abia când rămân singuri încearcă să se revanşeze. Cred că scenariul lui “Taken”, şi mă refer strict la primul, sequel-urile fiind relativ modeste, funcţionează foarte bine, însă în cazul lui “Sleepless”, nu reuşeşte să aibă un impact şi nici distribuţia nu ajută prea mult pelicula.
Foxx încearcă să aducă greutate personajului său, doar că nu îi aduce emoţie cum a reuşit Neeson în “Taken”. Este foarte uşor să fim de partea personajului lui Neeson pentru că putem observa disperarea şi durerea când află că fiica lui a fost răpită şi nu avem cum să nu fim alături de el în călătoria pornită pentru salvarea persoanei dragi, dar Vincent, cel puţin mie, nu mi-a transmis nicio emoţie şi aproape că nu ne face să ne pară rău că fiul său a fost răpit. Johnson îl interpretează pe Thomas şi mi se pare că trece de la o stare la alta mult prea repede – fiind fie şocat şi incapabil să se apere, fie dă dovadă, într-un mod brusc, de un curaj nebun – în timp ce Mulroney şi McNairy aduc pe marele ecran nişte răufăcători pe care îi interpretează în cel mai straniu mod cu putinţă, iar într-un film poliţist, din punctul meu de vedere, antagonistul trebuie să fie extraordinar şi să se ridice la nivelul protagonistului.
Din distribuţie, Michelle Monaghan este excepţia deoarece joacă rolul unei femei ofiţer de poliţie care este curajoasă şi capabilă să lupte pentru ceea ce crede într-o lume dominată de bărbaţi şi face faţă cu brio glumelor acestora şi încearcă să oprească sau măcar să diminueze corupţia din poliţie.
Regizorul elveţian Baran bo Odar – care a reuşit să îşi facă debutul pe tărâmul american cu ajutorul peliculei “Who Am I” – îi urmează pe alţi regizori europeni care după ce aduc filme bune, fac un pas înapoi şi vin cu lungmetraje mai slabe.
În concluzie, “Sleepless” este un film de acţiune care poate fi vizionat, fără mari aşteptări, cu prietenii într-un weekend la cinema.
“Sleepless”, distribuit în România de InterComFilm, are premiera în cinematografe la data de 17 martie 2017. Vizionare plăcută!
