Spider-Man Homecoming

Spidey s-a întors acasă

Spider-Man Homecoming se lansează prin intermediul InterComFilm mâine, 7 iulie. L-am văzut la CinemaCity în format IMAX. Cu o regie semnată de Jon Watts și Tom Holland în rolul titular, Spider-Man: Homecoming este o colaborare între Sony și Marvel Studios – ceva ce mulți dintre fanii licențelor Marvel nu creadeau că vor vedea vreodată.

Iată ce pot spune de la bun început: strict după impresia mea, Spider-Man Homecoming este unul dintre cele mai reușite filme Marvel, ultimul pe care l-am considerat așa fiind Captain America: Civil War. După acesta din urmă, filmele au părut că rămân în niște parametri cu care studioul se simte confortabil. De aceea nu m-a încântat destul de tare nici Guardians of the Galaxy 2, cu toate că am văzut că se află printre preferatele multora. Dacă ești fan, nu te teme, filmul este la fel de reușit precum arată în trailer-e. De fapt, e mai bun decât mă așteptam, fiindcă din trailer-e aveam impresia că știu deja scenariul, dar m-am înșelat. Mai ales că anumite scene lipsesc din filmul final cu desăvârșire. Du-te să-l vezi și nu uita să rămăi pe scaun după genericul de final! Totuși, dacă vrei să citești câteva comentarii, fără spoiler-e bineînțeles, ascultă ce am de spus în continuare.

Să trecem întâi peste grija cea mai mare: actorii. Tom Holland este Omul Păianjen în aceeași măsură în care Gal Gadot este Wonder Woman sau Hugh Jackman este Wolverine. Sunt sigur că vor exista preferințe personale, la fel ca în cazul lui Batman. Este firesc, pentru un personaj atât de emblematic, să se treacă prin mai multe etape. Dar un alt lucru de care sunt sigur este că fanii benzilor desenate sau ai serialelor animate îl vor îndrăgi pe noul Spidey. Are vocea și statura unui băiat de liceu autentic, în primul rând. Știu, știai asta din Civil War. Important este că în Homecoming, personalitatea sa este dezvoltată cum se cuvine. Este la început, fără să vedem o poveste de origini. Am apreciat că nu am avut parte nici măcar de un flashback cu păianjenul care l-a mușcat pe Peter sau cu moartea unchiului Ben. Chiar dacă este vorba de un reboot, tocmai pentru că avem parte de el atât de devreme (nu-mi vine să cred că au trecut numai 3 ani de la The Amazing Spider-Man 2!), nu avem nevoie de o repovestire a originilor eroului. În schimb, culmea, avem parte de un traseu de învățare și descoperire mai bine pus la punct decât înainte. Simțul responsabilității al lui Peter este deja înrădăcinat, și știe (în mare parte) ce poate face cu puterile sale. Dar are un potențial mult mai mare, este amuzant cum descoperă numeroasele capacități ale costumului proiectat de Tony Stark.

Și ajungem la Iron Man: aș fi crezut că includerea lui Tony Stark în poveste a ținut strict de intenția de a atrage publicul obișnuit cu Universul Cinematografic Marvel stabilit de Marvel Studios de aproape un deceniu. În final, însă, am considerat că a scrie povestea așa a fost o decizie înțeleaptă. Dacă narațiunea se concentra pe Peter de unul singur, filmul risca să repete structura celorlalte. Această variantă de Spider-Man este chiar mai lipsită de experiență ca primii doi.

Un super-erou atât de iubit nu poate avea decât un antagonist pe măsură: Vulture, jucat de nimeni altul decât Batman…uh, Birdman, adică Michael Keaton. Când am aflat că el este distribuit în rolul lui Adrian Toomes, m-a înșfăcat cu ghearele de Vulture și mi-a purtat așteptările sus. Partea bună? Nu m-a dezamăgit. Keaton este un adversar convingător, pe măsura lui Spidey. Nu este atât de dezvoltat ca răufăcător cum mi-aș fi dorit, dar partea sa de poveste este chiar și așa destul de satixfăcătoare. Oricum, la ce costum grozav are și la ce prestație înfricoșătoare are când nu-l poartă, nu prea îți pasă că scenariul nu i-a oferit o motivație mai detaliată pentru a justifica crimele săvârșite.

Ce m-a bucurat foarte mult la Homecoming a fost întreaga distribuție. În sfâșit, copiii de liceu arată a copii de liceu. Oare de ce le-a luat așa mult să decidă că au nevoie de actori mai tineri pentru a portretiza viața de liceu într-o manieră credibilă și chiar empatică? Jacob Batalon (Ned), Zendaya (Michele), Tony Revolori (Flash) și Laura Harrier (Liz) contribuie semnificativ la atmosfera de liceu care influențează viața socială a lui Peter Parker atunci când nu poartă costumul.

Jon Watts începe să fie un regizor pe care să vreau să-l urmăresc, alături de echipa sa de producție. Unghiurile de filmare, precum și maniera în care sunt tăiate și lipite scenele unele după altele, umorul și acțiunea savuroase. Sunt astfel create tot felul de momente memorabile care compun un film de care nu ai cum să nu te bucuri. Sunt, de asemenea, cel puțin două momente șocante, în sensul cel mai plăcut pentru public, care ridică calitatea peliculei când te gândești la îndrăzneala scenariștilor. Auzisem că voi vedea câteva cadre din perspectiva cățărătorului, dar nu am văzut decât o scena de vreo două secunde. Ciudat. Și păcat.

Efectele 3D și costumele satisfac, iar luptele nu plictisesc.  Spidey este curajos dar are multe de învățat, încă nu este acel Om Păianjen plin de glume și îndemânatic, ceea ce se vede foarte clar în luptele obligatorii pe care le are de dat cu Vulture. Toomes a fost un antagonist ideal pentru Homecoming tocmai pentru că este bătrân și experimentat. Evident, majoritatea luptelor se petrec în aer.

Aș fi vrut ca anexată filmului să fie și o coloană sonoră îmbunătățită. Muzica de care beneficiază Homecoming este la fel de greu de reținut ca cele cu care ne obișnuiesc cei de la Marvel Studios. Funcționale pe moment, dar nu tocmai ceva care să asculți din nou când ajungi acasă. La acest aspect, filmele DC încă le întrec pe cele Marvel. Credeam că și urechile, nu numai ochii, vor fi gâdilate, atunci când în genericul introductiv am auzit o parte din notele clasicei piese ale Omului Păianjen.

Cititorii benzilor desenate loiali eroului vor observa (sau au observat deja) o fuziune între universul Ultimate și cel așa-zis mainstream. Exemplul cel mai grăitor este Ned, care practic este Ganke, prietenul lui Miles Morales (Spider-Man-ul Ultimate), doar că poartă numele unui prieten pe care Peter îl întâlnește în niște serii mai vechi de benzi desenate. Se fac referiri inclusiv la câteva din puterile pe care Miles Morales le-ar avea de fapt. Tot o influență a universului Ultimate este și maniera realistă în care a fost realizat costumul lui Vulture.

A fost introdusă, cu această ocazie, și organizația Damage Control în Universul Cinematografic Marvel. Te-ai întrebat vreodată cine strânge după luptele epice ale Răzbunătorilor? Damage Control sunt cei de la care fură Adrian Toomes diverse rămășite de tehnologie. De apreciat sunt și locațiile în care se desfășoară acțiunea. Peter nu se cațară doar pe zgârie-norii din New York. Te-ai întrebat vreodată cum s-ar descurca într-o suburbie cu case cu cel mult un etaj?

Da, creatorii nu numai că s-au străduit să facă ceva diferit pentru noul Spider-Man, ci au răspuns și la câteva întrebări pe care unii dintre cei mai cârcotași le-au mai pus. Echipa din spatele lui Homecoming s-au străduit vizibil să ne ofere cel mai bun Spider-Man de până acum. Doar este cel mai emblematic erou Marvel.

Rămâne de văzut dacă poate fi considerat cel mai bun Spider-Man, dar în orice caz se apropie. Spider-Man 2 din 2004 rămâne o piatră de hotar a generației din care face parte. Păianjenul lui Tom Holland în schimb se pliază mai bine la așteptările și cerințele actuale ale genului super-eroilor. Cu Homecoming, Spider-Man a ajuns în sfârșit acasă. Să sperăm că Sony și Marvel/Disney se vor înțelege în continuare. Eu sunt foarte curios ce se va alege de filmul Venom plănuit pentru toamna lui 2018, cu Tom Hardy în rol principal.

Ti-a placut articolul?
Inscrie-te la newsletter si noi iti trimitem toate noutatile saptamanal.

Postează un comentariu

1 Comentariu în "Spider-Man Homecoming"

avatar
Lucass
Vizitator

Slab,slab,slab!Dezamagitor.Sansa lui a fost Iron Man si Michael Keaton.In rest scenariul e usurel si gonflabil.Nu se ridica la nivelul celor cu Andrew Gartfild.Enjoy it!

wpDiscuz