X-Men: Dark Phoenix

Reimaginarea poveștii lui Jean Grey și a personalității sale Phoenix

0

X-Men: Dark Phoenix este ultimul capitol din noua serie X-Men începută cu First Class în 2011 și care s-a îmbinat parțial timeline-ul trilogiei vechi prin intermediul lui Days of Future Past. Distribuit din 7 iunie de Odeon Cineplex, acest film a trecut prin amânări și filmări adiționale mai ales de când cu preluarea studiourilor Fox de către giganticul Disney. Printr-o situație și mai precară trece The New Mutans, care a fost din nou amânat de data aceasta până în 2020. De obcei astfel de amânări nu sunt prielnice calității filmului deoarece se pot observa diversele modificări. Poate că New Mutants va avea o soartă mai fericită din moment ce este luat complet de la zero.

Chiar și înainte de consolidarea achiziției, Dark Phoenix era menit să încheie seria. Acum cu atât mai mult din moment ce acum licențele X-Men vor putea fi legal integrate în universul MCU alături de Răzbunători. Orice este posibil acum după terminarea sagăi Infinity odată cu Avengers: Endgame, iar Dark Phoenix a venit la fix, cu toate că inițial apărea anul trecut.

Așadar, fără să intru în detaliile timeline-ului că deja mă doare capul, considerăm că X-Men: The Last Stand (și cam tot ce s-a întâmplat înaintea sa din vechea trilogie…aproape) nu a avut loc, și vedem acum o variantă care se vrea a fi una îmbunătățită a poveștii lui Jean Grey ca Phoenix.

Nu am avut așteptări. Înțeleg de ce e slab. Mi-a plăcut, nu atât de mult ca Venom, alt film controversat în privința calității, dar mai mult decât Apocalypse la care chiar mă plictisisem. A avut câteva lucruri care mi-au plăcut poate doar mie, cum ar fi tonul dark, distribuția și o coloană sonoră care ajunge la un moment dat să se repete dar este epică și mi-a rămas în minte.

Povestea este îndeajuns de simplă s-o pot rezuma așa: în 1992, X-Men sunt aclamați de public pentru reușitele lor, profesorul Xavier ajunge să dea mâna cu președintele și astfel oamenii nu mai sunt speriați de mutanți. Salvând o echipă de cosmonauți atacați de un fenomen ciudat din orbita Pământului, echipa X-Men aproape că o pierde pe Jean însă până la urma acel fenomen este absorbit de Jean și nu o face decât mai puternică. Mult mai puternică, încât nici nu se încheie ziua și deja își pierde controlul și pleacă încercând să nu rănească mai multă lume și pentru a-și înțelege puterile, simțindu-se în același timp trădată de Xavier care i-a ascuns un secret despre viața ei.. Acum cunoaște o personalitatea numită Phoenix a personajului, o variantă cu puteri mult peste înțelegerea celorlalți, chiar și a lui Xavier. O rasă de extratereștri urmărește această putere și încearcă s-o obțină de la Jean.

Una din problemele mai mari hibe ale scenariului este faptul că nu ne explică destule despre acești răufăcători. Eu unul am ratat numele antogonistei principale, jucată de Jessica Chastain. A trebuit să mă documentez după vizionare că o cheamă Vuk iar rasa se numește D’Bari. Ei sunt niște shapeshifters care se integrează cu repeziciune printre oameni.

Poate cea mai mare problemă este că forța acestui Phoenix nu este arătată la potențialul maxim. Este o putere înfiorător de mare. Dacă filmul ar fi avut un rating R (IM-18/N-15) cum au avut Logan și Deadpool, cu siguranță tonul deja întunecat ar fi permis la fapte mult mai grave. Așa, rămânem cu sentimentul că povestea s-a încheiat cam sec. Nu aș fi vrut ceva pompos, grandios pânâ ajunge jenant. Aș fi preferat doar ca puterile Phoenix să fie ceva mai bine exemplificate, să ne sperie.

Avem și o situație stil Martha/Bucky, relativ mai bine pusă la punct. Personajele se întorc parcă prea ușor cu convingerile atunci când este pomenit personajul respectiv. Iar în rest, unele chimii dintre personaje suferă de sentimentul de „am mai văzut asta”. Acțiunea devine cu adevărat mai palpitantă abia în ultimul act, când spre final mutanții se luptă cu D’Bari într-un tren-închisoare. Pe mine nu m-a deranjat acest aspect neapărat, decât că se vede din diferența de adrenalină că acestea sunt niște scene adăugate la niște filmări adiționale. Și mi-ar fi plăcut mai mult dacă, repet, înaintea acestei furtuni liniștea ar fi fost mai apăsătoare și întunecată pe parcursul firului narativ.

În ciuda scenariului nesatisfăcător, distribuția este ca de obicei admirabilă. Sophie Turner știe cum să treacă de la o emoție la alta în situația lui Jean Grey într-un mod plauzibil. McAvoy și Fassbender sunt în continuare excelenți ca Xavier și respectiv Magneto – aș preciza că McAvoy trece prin stări destul de noi și îl aduce pe profesor la un final mai interesant decât Magneto. Beast (Hoult) trece și el prin niște schimbări memorabile ca personaj, cu sprijinul unui actor cu talentul ușor-ușor în creștere. De restul personajelor nu aș putea spune mai mult decât că sunt frumos interpretate. Asta nu se poate spune despre tabăra răufăcătorilor. Chastain este aproape de a ne da fiori în răceala cu care își joacă personajul, singurul antagonist cu gust, însă și de la Vuk mi-ar fi plăcut o dezvoltare mai memorabilă. Iar restul membrilor D’Bari o trag în jos, actorii lor au jucat sec și m-au făcut nu numai să nu înțeleg mai nimic despre proveniența lor ca specie în afaraă de lucrurile elementare, nici nu mi-a păsat.

Doresc să mai menționez ce m-a mai încântat. A fost foarte bine dozat, durata potrivită, concentrată, în contrast cu Apocalypse care a durat apocaliptic de mult în mod nenecesar, nu ca Avengers: Endgame care se justifică. Mi-a plăcut simplitatea, lipsa acelei magnitudini epice de până acum. I-a dat un aer gritty, cu picioarele mai aproape de pământ. Evident sunt niște tăieri de buget pe undeva. Se vede că în spate deciziile deveniseră confuze cel mai probabil din cauza preluării Disney.

E un final totuși nesatisfăcător. Da, firele narative sunt încheiate frumos în mare parte, și ai un sentiment de pace. Finalul este unul destul de închis, mai ales că nu există vreo scenă after-credits. Desigur că poți face continuări cam din orice, dar sentimentul oferit este unul de finalitate. Păcat că potențialul puterilor lui Phoenix este irosit, e păcat ca cel mai puternic mutant să nu-și arate puțin mai mult din capacități.

În ansamblu nu impresionează. Unii spun deja că este cel mai prost film din saga X-Men. Personal am găsit ce să-mi placă la el și nu aș merge atât de departe (chiar sunt singurul căruia nu i-a plăcut Apocalypse?), dar este cel mai slab film cu supereroi de anul acesta – asta dacă nu ne va dezmăgi crunt Spider-Man Far From Home.

Pentru mine a fost un film călâu. Un poster nou în cameră, dar nu un film de care sunt complet mulțumit.

Ti-a placut articolul?
Inscrie-te la newsletter si noi iti trimitem toate noutatile saptamanal.
I agree to have my personal information transfered to MailChimp ( more information )

Postează un comentariu

avatar