“Norm de la Polul Nord” (“Norm of the North”) este o animație regizată de Trevor Wall (debutul său regizoral). Din distribuție fac parte – Rob Schneider, Heather Graham, Ken Jeong, Colm Meaney, Loretta Devine, Gabriel Iglesias, Michael McElhatton și Bill Nighy.
Este posibil să fi văzut trailer-ul care ni-l prezintă pe ursul polar – Norm – care cântă și dansează – și probabil v-ați întrebat dacă este o animație potrivită pentru copii.
Da, consider că este o animație potrivită pentru copii. Este un film care vă va dispune, chiar dacă nu are un scenariu genial. Mesajul filmului este unul pozitiv, accentuând importanța familiei, de a face mereu ceea ce trebuie și ceea ce este corect, de a apăra ceea ce iubești și, nu în ultimul rând, animația ne arată exemplul bunicilor și ceea ce ei reprezintă pentru nepoții lor.
Scenariul este banal și simplu, dar reușește să capteze atenția publicului, cu toate că este o animație pe care o veți vedea o singură dată deoarece, în opinia mea, nu este atât de reușită încât să vă determine să o vizionați a doua oară.
În ceea ce privește povestea, animația ni-l prezintă pe Norm, un urs polar simpatic și altruist, dar care simte că nu va fi un rege bun, neavând, în opinia sa, calitățile necesare pentru a fi un bun conducător. Însă Norm nu este ca ceilalți urși, el are o aptitudine specială moștenită de la bunicul său – aceea de a vorbi cu oamenii.
Atunci când află că oamenii vor să construiască case la Polul Nord, acest lucru ducând la distrugerea habitatului lor natural, Norm este singurul care își poate salva ținutul. Astfel, el și trei prieteni jucăuși pornesc în călătoria vieții lor – New York. Acolo, simpaticul urs va trebui să facă tot posibilul pentru a salva Polul Nord de planul malefic al domnului Greene, cel care dorește să își pună proiectul în practică și să construiască case la Polul Nord pentru persoane înstărite, chiar dacă acest lucru duce la distrugerea unui loc minunat.
Un personaj care mi-a plăcut foarte mult este Olympia, o fetiță foarte inteligență, care vrea să studieze la o școală de prestigiu și a cărei mamă este asistenta de marketing a domnului Greene.
De asemenea, mi-a plăcut mult personajul Vera, mama Olympiei, pentru că este o persoană puternică, cu o carieră de succes, dar care își crește singură fetița și încearcă să îi ofere tot ceea ce este mai bun.
Antagonistul este domnul Greene, un personaj comic, pasionat de yoga și meditație, dar, în mod ironic, acesta nu agreează pacea, fiind lacom și cu un singur țel în viață – acela de avea foarte mulți bani.
Muzica este plăcută, iar personajele sunt bine conturate. Singurul punct în minus al filmului de animație este povestea. Sunt ferm convinsă că scenariștii ar fi putut să scrie un scenariu mult mai creativ și original. Desigur, cel mai probabil, copiii se vor bucura de poveste mai mult decât mine.
Norm este un urs mult prea inimos și mult prea puțin fioros. Așa se descrie el și acest lucru sintetizează tot ceea ce animația ne prezintă deoarece acțiunea nu face decât să întărească această idee, inclusiv finalul pe care vă las să îl descoperiți singuri.
În concluzie, “Norm de la Polul Nord” (“Norm of the North”) ne arată relația dintre generații – bunici, părinți și copii – accentuând ideea că familia este cea mai importantă în viața fiecărei persoane – iar expresia – “Nicăieri nu-i ca acasă”– descrie cel mai bine mesajul acestui film de animație.
“Norm de la Polul Nord” (“Norm of the North”) poate fi văzut în cinematografele din țară, începând cu 15 ianuarie 2016 (fiind distribuit de Prorom).
[review]
[rwp-review-form id=”0″]
