Regia: Mihai Mincan
Distribuție: Emma Ioana Mogoș, Marina Palii, Igor Babiac, Marius Damian
Gen: Dramă
Durată: 115 minute
An: 2025
**
Am văzut Dinți de lapte la Cinema City, AFI Cotroceni. Filmul este regizat de Mihai Mincan, care continuă linia de cinema profund umanistă și introspectivă începută cu pelicula To the North.
Dinți de lapte spune o poveste foarte tristă — practic, cel mai mare coșmar al fiecărui părinte: dispariția unui copil. Povestea este spusă prin ochii surorii mai mici, Maria (Emma Ioana Mogoș, aflată la debut), o fetiță de 10 ani care trece printr-o traumă imensă și nu înțelege ce se întâmplă, neprimind răspunsuri de la părinții ei.
Acțiunea se petrece în 1989, chiar înainte de căderea comunismului. Să nu vă așteptați, însă, la o imagine clară a acelor timpuri: toată acțiunea este filtrată prin ochii Mariei, care, la vârsta aceea, nu poate percepe lumea cenușie de atunci, ci o privește colorat, cu nuanțe vii și calde.
Decorurile pot părea modeste, dar au detalii semnificative: apartamente înguste, pereți decolorați, străzi pustii. În multe scene, Mincan nu apelează la muzică sau efecte sonore, ci lasă o tăcere apăsătoare care te cuprinde, în timp ce personajele nu spun nimic. Chiar dacă aceste momente par statice, ele devin punctele în care spectatorul simte presiunea nevăzută a fricii.
Să nu uităm că lumea comunistă era una în care fiecare cuvânt putea fi auzit, iar fiecare gest putea fi interpretat. Adulții tac pentru a se proteja pe ei și pe cei dragi, iar copiii tac pentru că nu înțeleg. Maria este singura care are curajul să pună întrebări și să viseze — într-o societate în care comunismul a spulberat orice vis, orice speranță.
Regia lui Mihai Mincan este precisă, exactă, fără rateuri. El reușește să redea izolarea, lipsa de comunicare dintre oameni, tăcerea care doare și teama care te cuprinde.
În ceea ce privește distribuția, Emma Ioana Mogoș este revelația filmului. Prin ochii personajului ei, regizorul spune întreaga poveste. Chipul ei exprimă suferință, teamă, uimire, neliniște — toate acestea fără a spune multe replici.
În rolurile părinților, Marina Palii și Igor Babiac aduc o tensiune mocnită, dar fără manifestări exagerate.
Și am ajuns la titlu, căci poate vă întrebați de ce tocmai acesta. Cel puțin eu m-am întrebat înainte de vizionare. Consider că Dinți de lapte face referire la copilărie, la fragilitatea acestei perioade, dar și la procesul de maturizare și la descoperirea unei lumi care poate fi crudă.
În concluzie, Dinți de lapte nu este un film ușor și nici nu își propune acest lucru. El vrea să arate o poveste complexă, desfășurată în România anilor ’80, când lumea se temea să spună ce gândește, iar adevărul era ascuns. În centrul acestei lumi întunecate se află o fetiță de zece ani, care — paradoxal — este singurul personaj care are puterea și curajul de a crede că adevărul merită să fie căutat.
Vizionare plăcută!
