Am văzut Hoppers la Cinema City, AFI Cotroceni.
Îmi plac mult filmele Pixar și încerc să nu ratez nimic din ce lansează. Hoppers are toate caracteristicile unui film Pixar – o eroină curajoasă, efecte vizuale superbe și lecții de viață potrivite pentru copii.
Hoppers este povestea lui Mabel, o studentă iubitoare de animale din orașul Beaverton, care încearcă să protejeze o poiană de la demolare, într-un proiect de construcție a unei autostrăzi. Ea se confruntă cu opoziția primarului din Beaverton, Jerry Generazzo, care insistă că a primit autorizațiile de construcție deoarece animalele din poiană au părăsit deja zona.
Nu e greu de ghicit că animalele nu au plecat din proprie inițiativă, iar investigația lui Mabel asupra motivului o conduce printr-o serie de evenimente care au ca rezultat plasarea minții ei în corpul unui castor robotic, creat de unul dintre profesorii ei. Mabel folosește tehnologia „hopping” (adică transferul creierului) pentru a comunica cu animalele și pentru a afla cum să le convingă să se întoarcă.
De fapt, intriga este mult mai complexă decât această premisă de bază. Povestea regizorului Daniel Chong și a scenaristului Jesse Andrews are o anumită energie nebunească, pe măsură ce se desfășoară prin numeroase idei mari și complicații noi. Ritmul alert asigură că filmul nu pierde niciodată atenția publicului, dar se simte că Hoppers nu este doar despre acțiune, ci și despre emoție – acea emoție livrată mereu de Pixar.
Veți descoperi mai multe personaje în rândul animalelor, despre care nu vreau să vă spun prea multe, ca să nu vă stric surpriza. Tot ce pot spune este că Mabel va avea ocazia să cunoască animalele pe care vrea să le ajute.
Artiștii Pixar ne arată frumusețea lumii naturale prin ochii lui Mabel și ai bunicii sale: un loc de pace și vindecare, dacă înțelegem cât de profund suntem legați de toate ființele vii. Imaginile din natură sunt superbe.
În esență, filmul este despre empatie față de toate speciile, subliniată de diversitatea binevenită a personajelor sale. Filmul tratează cu sensibilitate durerea lui Mabel (priviți ce se întâmplă cu jacheta bunicii sale), recăderea ei în furie atunci când este speriată și modul în care acest lucru îi afectează capacitatea de a găsi o soluție.
Mabel vrea să ajute, însă poartă în ea multă furie și, de fapt, ceea ce ar putea să o ajute cel mai mult este vindecarea.
Totuși, Hoppers este și foarte amuzant. Este inteligent și găsește glume în aproape orice situație imaginabilă. Acestea variază de la lucruri foarte simple, de care se poate bucura toată familia, până la glume mai subtile, pe care doar adulții din public le vor aprecia.
Filmul este, de asemenea, extrem de imprevizibil. Pe măsură ce povestea avansează, este incredibil de greu să ghicești ce se va întâmpla în continuare. În mare parte, acest lucru se datorează faptului că filmul reușește să construiască o lume fantastică, în care există regi ai animalelor și reguli specifice ale pădurii, dar și faptului că fiecare specie de animale este foarte bine definită.
Este genul de lume care ar putea foarte ușor să dea naștere unor continuări, dacă ar apărea ocazia.
Pe tot parcursul filmului, Hoppers transmite și o serie de mesaje puternice, relevante și importante. Desigur, este foarte pro-mediu. Uneori pare anti-sistem, dar în final este mult mai echilibrat în această privință. Există, de asemenea, teme legate de familie, prieteni, să îți urmezi visurile și să înveți să ai încredere în tine. Niciuna dintre acestea nu eclipsează povestea generală, umorul și emoția care străbat întregul film.
Filmul este distribuit de CineForum.
Vizionare plăcută!
