Gen: Thriller psihologic
Regia: Luca Guadagnino
Scenariul: Nora Garrett
Distribuția: Julia Roberts (Alma Imhoff), Andrew Garfield (Hank), Ayo Edebiri (Maggie Resnick)
**
Am văzut After the Hunt la Cineplexx Băneasa, mulțumită invitației primite de la cinematograf. Filmul urmărește povestea Almei (Julia Roberts), o profesoară de filosofie la prestigioasa Universitate Yale. Ea este foarte apreciată pentru munca sa, atât de profesori, cât și de studenți.
Guadagnino (Challengers, Queer) prezintă publicului personajele sale printr-o petrecere a intelectualilor care beau, discută despre munca lor și teoriile pe care le-au citit. Imediat după petrecere, o studentă îl acuză pe profesorul ei că a agresat-o în apartamentul ei. Acuzatul este Hank (Andrew Garfield), iar acuzatoarea este Maggie (Ayo Edebiri), o studentă la filosofie care o idolatrizează pe profesoara sa, Alma (Julia Roberts), care se trezește prinsă în mijlocul acestei situații din cauza relației sale cu ambele părți.
Julia Roberts joacă fantastic, fiind cea care conduce acțiunea filmului. Alma este un personaj complex: o profesoară de filosofie de succes, care are respectul tuturor. Ea are o legătură strânsă cu Hank, colegul ei, de asemenea profesor. Este căsătorită cu Frederik, un bărbat bun, care o iubește sincer. În aparență, duce o viață perfectă. Dar, sub costumele bine croite și imaginea impecabilă, se ascunde mai mult.
Revenind la film, atmosfera este tensionată, având numeroase aspecte psihologice. Regizorul creează multe momente de disconfort, teamă și reflecție. Guadagnino își păstrează stilul vizual rafinat, cu cadre lungi și intens încărcate emoțional. Fiecare detaliu — de la culorile reci ale universității până la lumina caldă din apartamentul Almei — contribuie la tensiunea care plutește în aer.
Scenariul Norei Garrett impresionează prin dialoguri bine redate și confruntări subtile, unde tăcerile spun adesea mai mult decât cuvintele. Este un film în care introspecția devine la fel de importantă ca acțiunea.
Ritmul poate fi greoi pe alocuri, cu scene lungi, tăceri care par să nu se mai termine și momente de așteptare menite să ne testeze răbdarea. Totuși, aceste pasaje par intenționate — pentru a ne forța să privim personajele mai atent și să înțelegem dilemele lor.
Alma, Maggie și Hank au fiecare dreptatea lor, dar niciuna nu este completă. Oare vom afla cine are dreptate?
Mi-a plăcut muzica semnată de Trent Reznor și Atticus Ross, care acompaniază bine fiecare scenă și amplifică tensiunea psihologică.
Filmul aduce în discuție un subiect actual: acuzația unei agresiuni sexuale și consecințele acesteia. Din acest punct de vedere, vedem două situații: pe de o parte, Alma, care aparține unei generații obișnuite să tacă, și, pe de altă parte, Maggie, care trăiește într-o perioadă în care poate să vorbească despre ce i s-a întâmplat fără teamă că nu ar fi luată în serios. Hank este prins între vină și neputință. Este cu adevărat vinovat de acuzațiile care i se aduc?
În concluzie, After the Hunt este un film care îți va da mai multe teme de gândit și te va solicita psihologic până la ultima scenă. Este genul de film care nu oferă răspunsuri clare, ci te pune față în față cu propriile convingeri.
Distribuit de IntercomFilm, After the Hunt a ajuns în cinematografe. Vizionare plăcută!
