Cine a văzut Starred Up și s-a dat cu capul de pereți ulterior din cauza șocului și a finalului dulce-amărui s-ar putea să aibă aceeași reacție după vizionarea peliculei Cu orice preț, în regia aceluiași David Mackenzie. De data aceasta, însă, nu avem un tată și un fiu în prim plan, avem doi frați, care luptă tot împotriva sistemului, de fapt împotriva unei părți din sistem: băncile. Nelegiuit fără voie, Toby (Chris Pine) se vede nevoit să recurgă la jafuri pentru a le asigura copiilor săi un viitor și pentru a salva ferma familiei, în timp ce Tanner (Ben Foster) îl ajută în planurile sale pentru că nu-și poate refuza fratele, dar nici nu se poate opune instinctelor și înclinațiilor sale de infractor.
Lucrurile par să meargă bine, cel puțin la început, dar cei doi frați sunt conștienți că vor trebui să plătească un preț pentru aceste spargeri, deși ei nu vor să fure din banii oamenilor și nici nu vor să rănească efectiv pe nimeni. Cel puțin așa gândește Toby strategia, dar socoteala de acasă nu se potrivește mereu cu cea din târg.
Pe urmele lor se află doi polițiști, Marcus și Alberto, care în ciuda diferențelor de vârstă, cultură și stil, fac o echipă pe cinste care oferă cele mai multe momente umoristice din film. Cu mult mai multă experiență și o limbă mai ascuțită, Marcus (Jeff Bridges) e un polițist arțăgos care mai are puțin până la pensie, în timp ce partenerul său, Alberto (Gil Birmingham), se străduiește să-i mai suporte încă puțin glumele despre indieni și mexicani, care-s la ordinea zilei în discuțiile lor și fac publicul să izbucnească în hohote de râs chiar și atunci când atmosfera este explozivă.
Dar tocmai din aceste scântei ies cele mai bune idei și planuri, care le permit celor doi oameni ai legii să fie doar la jumătate de pas în spatele celor doi frați buclucași. Iar inevitabila confruntare are loc în cel mai uluitor, crunt și direct mod posibil, lăsându-te cu un gust amărui în gură, care te aduce cu picioarele pe pământ și-ți arată că nu toate poveștile au neapărat un final fericit.
Cu orice preț e o dramă cu accente comice care te atrage nu doar prin actori excelenți, coloană sonoră și poante bine inserate în poveste, ci mai ales prin poveste și mesaj. Până unde ai fi dispus să mergi pentru copiii tăi? Ce-ai fi dispus să sacrifici? Ești îndreptățit să îi rănești pe alții, nevinovați, pentru a-i salva pe cei dragi ție? E greu să te plasezi pe o baricadă în acest film, deoarece poți înțelege și motivele hoților, dar nu poți să ignori complet conceptul de dreptate și de datorie după care se ghidează cei doi polițiști. Oricât de mult îl apreciezi în film pe Chris Pine, care dă viață celui mai chinuit personaj, mânat de intenții bune, dar prins în planuri mult prea murdare, nu poți să ții doar cu el și Toby, căci Marcus și Alberto au și ei motive la fel de puternice pentru a-și face datoria.
Realismul necruțător și atmosfera apăsătoare a filmului te țin în priză de la un capăt la celălalt, din momentul în care frații dau prima spargere și până în clipele finale, când se înfruntă cele două părți, dar niciuna nu iese pe deplin câștigată. Am văzut filmul la Cinema City Sun Plaza și chiar m-a impresionat: mi-a plăcut muzica, care a răsunat în cele mai tragice momente, mi-au plăcut actorii care au făcut roluri credibile (mai ales dacă ne uităm la chimia dintre Pine și Foster, care-i uimitoare de-a dreptul!), mi-a plăcut la nebunie povestea bine scrisă și, mai ales, bine redată, dar mi-a plăcut mai ales personajul lui Bridges, un tip care fuge de pensionare și speră să moară în glorie, neștiind că nu-i nimic glorios în moarte. Întrebările din final ți le pui și tu, ca spectator, iar coșmarul care bântuie personajele s-ar putea să te bântuie și pe tine, dacă te lași prea prins în poveste.
RO IMAGE 2000 te invită la film începând cu data de 12 august, iar eu îți recomand cu toată căldura să mergi la cinema să vezi o dramă care o să te zdruncine din temelii.
[review]
