De obicei, când primește omul un cadou, zâmbește frumos și se gândește cum să-i mulțumească celui care a făcut gestul. Dar când darurile vin din partea unei cunoștințe care e mai mult o umbră din trecut și pare puțin dereglată, e cazul să te ferești, eventual să arunci cu respectivele cadouri după cel care ți le-a dat. Se pare că trecutul te prinde din urmă indiferent de avansul pe care ți l-ai luat, pentru că timpul are răbdare, iar durerea nu se uită. Cel puțin asta ne arată Joel Edgerton în cel de-al doilea film horror pe care l-a regizat, The Gift. Vorba vine horror, e mai mult thriller, cu foarte mult mister și un final absolut halucinant.
Robyn și Simon sunt un cuplu frumos și aparent fără probleme, care abia s-a mutat din Chicago. Instalați pe meleagurile natale ale lui Simon, cei doi intră foarte rapid în contact cu un fost coleg de liceu de-al bărbatului, Gordo, un tip politicos și prietenos. Poate prea prietenos. Încă de la început te aștepți ca lucrurile s-o ia razna, pentru că muzica te seduce și te avertizează că vor urma vremuri grele. Dar misterul și presiunea cresc ușor, lăsându-ți suficient timp să te sufoci de emoții și să te gândești că poate ai scăpat, că ce e mai greu poate a trecut. Însă te înșeli amarnic, viețile celor implicați vor fi zguduite în cel mai neașteptat și sadic mod.
Deși la început e amabil și tot apare la ușa lui Robyn cu cadouri de casă nouă, Gordo începe să dea semne de instabilitate prin vorbele pe care le rostește și replicile care ascund ceva îngrozitor. O întâmplare adânc îngropată în memoria orașului iese la iveală atunci când Robyn începe să sape tot mai mult în încercarea de a afla ce au de împărțit soțul ei și Gordo. Spre deosebire de ultimul film la care am mers la cinema, The Gift are darul de a nu grăbi acțiunea doar pentru a încheia cât mai repede povestea tulburătoare a cuplului. Intriga e bine dezvoltată, iar punctul culminant și deznodământul pot fi savurate pe îndelete.
Și schimbarea raporturilor dintre cele 3 personaje principale e un atu extraordinar al filmului, cei puternici devin slabi, regii devin pioni, cei urâți devin compătimiți, din dragoste se ajunge la dispreț, din milă la frică, iar din frustrare la împlinire. Privirea îți fuge de la un chip la altul, încercând să descifrezi misterul, iar nedumerirea începe să răsară când ajungi la punctul în care nu știi cu cine să ții sau dacă merită să ții cu cineva. Nimeni nu e ușă de biserică, aparențele sunt mai înșelătoare ca niciodată, iar partea bună e că scenariul nu abuzează de clișee, te surprinde, ba chiar te zdruncină rău de tot la final. Iar Gordo e cel mai mare cadou din film, el și povestea sa!
Joel Edgerton e regizor, scenarist și actor principal în această poveste mai bună decât mă așteptam. Cu un prieten ca Gordo, chiar nu-ți vine să-ți mai întorci spatele, te uiți deja după cuțite. Important e să vezi și în ce mână se află arma. Îl știam pe Edgerton din Warrior, unde mi-a plăcut maxim, dar tot cu Hardy am ținut, însă am observat că-l prind mai bine rolurile de tip rău, abuziv, înclinat spre fapte ceva mai rele. În The Great Gatbsy și Exodus mi-a demonstrat-o cu prisosință. Dar nu mă așteptam să scrie atât de bine, darămite să regizeze un film thriller, care înclină puțin și spre horror. E uimitor cât de bine a țesut atmosfera tensionată și cum s-a jucat cu cadrele.
Pe Jason Bateman îl știu mai mult din comedii, dar s-a descurcat bine în rolul soțului îngrijorat și secretos. Chiar isteric pe alocuri. Iar Rebecca Hall e minunată cu ochii ei mari și plini de întrebări, îmi face plăcere să o revăd oricând, îi stă bine și în filme de acțiune, și în comedii și în thrillere. Vizionați The Prestige, The Town sau Vicky Cristina Barcelona, să vă convingeți. Și apoi duceți-vă la cinema să vedeți un super thriller adus de InterCom Film!
[review]
[rwp-review-form id=”0″]
Cmentariile sunt închise