Unul dintre cele mai mari filme epice ale tuturor timpurilor, Lawrence al Arabiei, este un film inspirat din biografia excentricului ofițer britanic Thomas Edward Lawrence și de campania sa împotriva turcilor în Primul Război Mondial. Ambițioasă în toate sensurile, capodopera lui David Lean, care a confiscat 7 premii Oscar, umbrește majoritatea filmelor și a rămas o sursă de inspirație pentru nenumărați regizori, în primul rând pentru 2 dintre maeștrii efectelor speciale: George Lucas și Steven Spielberg. Spielberg estima că în ziua de azi costul producerii filmului s-ar ridica undeva la 285 milioane dolari.
Filmul se deschide cu moartea sa, 19 mai 1935, pentru ca mai apoi regizorul să ne aducă înapoi cu 30 de ani în Arabia. Bazată pe fapte reale, pelicula prezintă periplul uneia dintre cele mai controversate figuri ale primei jumătăţi a secolului XX, aventurierul T.E. Lawrence, ofiţer britanic, în întreprinderea sa de a uni triburile arabe şi a le obţine independenţa de Imperiul Otoman în timpul Primului Război Mondial, dar și drumul său spre a deveni Lawrence al Arabiei, aşa cum l-a reţinut posteritatea.
Împrietenindu-se cu Ali Ben El Kharish, unul din conducătorii revoltei, reuşeşte să coaguleze, prin forţă şi diplomaţie, triburile arabe, inclusiv pe cele ale prinţului Feisal şi, pentru cîţiva ani, armata în fruntea căreia se impune reprezintă una dintre cele mai mari ameninţări pentru statul turc. Britanicii îl folosesc pentru controlul zonei Suezului, pentru ca, ulterior, văzând succesele repurtate de arabi, să îi considere aliaţi. După încheierea războiului ,devine evidentă imposibilitatea menţinerii unităţii triburilor, astfel că Lawrence sfârşeşte prin a se retrage din viaţa publică.
Deși filmul se bazează pe cartea autobiografica a lui Lawrence, „Cei șapte stâlpi ai ințelepciunii”, și este considerat o realizare cinematografică incredibilă, acuratețea istorică a peliculei a fost serios contestată. Filmul îi inventează lui Lawrence trăsaturi de caracter inexistente, precum repulsia față de violență și tendințe pacifiste, de care cei care l-au cunoscut spun că era lipsit cu desăvârșire. De asemenea, el este descris ca un individ animat de un egoism feroce, deși a fost mai degrabă reținut în a-și trâmbița isprăvile. A fost criticat chiar actorul din rolul principal, Peter O’Toole, care avea o statură impunătoare. Avea înălțimea de 1,88 m, pe când, în realitate Lawrence era scund, având 1,66 m înălțime. Dacă Lawrence nu ar fi existat în realitate, chițibușarii nu ar mai fi avut ce să critice.
Și acum voi vorbi puțin despre actori, mai ales despre Peter O’Toole:
Peter O’Toole îl interpretează pe T.E. Lawrence, primind și o nominalizare la Oscar pentru cel mai bun actor în rol principal. El este și cel mai neîndreptățit actor, a avut 8 nominalizări la Oscar pentru cel mai bun actor în: Lawrence al Arabiei (1962), Becket (1964), The Lion in Winter (1968), Goodbye, Mr. Chips (1969), The Ruling Class (1972), The Stunt Man (1980), My Favorite Year (1982), Venus (2006) și nu a câștigat niciun premiu. În schimb, Academia i-a acordat un Oscar onorific pentru întreaga sa carieră;
Alec Guinness este Prințul Faisal. Cu siguranță îl veți recunoaște, deoarece a jucat în trilogia originală Star Wars rolul lui Obi-Wan Kenobi;
Anthony Quinn este Auda ibu Tayi;
Omar Sharif este Sherif Ali. Acesta a primit pentru performanţa sa o nominalizare la Oscar pentru cel mai bun actor într-un rol secundar;
Jack Hawkins este Generalul Allenby;
Donald Wolfit este Generalul Murray. Wolfit a fost unul dintre mentorii lui Peter O’Toole.
De la scenariul scris de Robert Bolt, muzica impetuoasă a lui Maurice Jarre și de la scenografia extraordinară din deșert realizată de Freddie Young până la copleșitoarea distribuție, acest film nu trebuie să lipsească din colecția cinefililor.
Lawrence al Arabiei este un film extraordinar, A fost filmat în formatul 70 mm care pune în valoare cele mai mici detalii, de la superbii ochi albaștri ai lui Peter O’Toole până la nuanțele razelor de soare la apus, pe dunele de nisipi mișcătoare. Lawrence al Arabiei are imagini superbe din care amintesc: apariția lui Omar Sharif în deșert ca o fată morgana, trecerea bruscă a camerei de la un chibrit aprins la răsăritul soarelui, iureșul nebunesc al atacurilor asupra cetății Aqaba. Toate sunt spectaculoase și cu adevărat unice, având în vedere că filmul a fost făcut înainte de apariția efectelor speciale făcute pe calculator.
Lawrence al Arabiei a avut 10 nominalizări la premiile Oscar, dar a plecat acasă doar cu 7 premii Oscar pentru: cel mai bun film, cea mai bună imagine, cea mai bună scenografie, cel mai bun sunet, cel mai bun montaj, cea mai bună coloană sonoră și cel mai bun regizor.
Absurditățile colonialismului și ipocrizia războiului sunt zugrăvite din ce în ce mai bine, pe măsură ce colonelul T. E. Lawrence se îmbată tot mai mult de succesul campaniei sale împotriva turcilor, dusă cu soldați arabi. Este adus în realitate la momentul în care își dă seama că setea de sânge a înlocuit onoarea, iar aroganța a înlocuit curajul.
Datorită lungimii sale de 228 minute, Lawrence al Arabiei a fost împărțit, ca Ben-Hur, în două părți (introducerea și pauza).
Filmul s-a lansat şi în România pe DVD şi blu-ray. Tot ce pot să spun este că am în colecţie filmul pe blu-ray. În acest format, Lawrence al Arabiei are o calitate excepţională, atât ca imagine, cât şi ca sunet.
[review]
[rwp-review id=”0″]
Cmentariile sunt închise