Am avut ieri ocazia să fac cunoștință cu Paddington – n-auzisem de el până la primirea invitației la avanpremieră, iar după vizionarea filmului am ajuns să regret că, fiind copil, n-am citit niciodată vreo carte din seria lui Michael Bond, dedicată în întregime ursulețului peruan. Alex, colecționarul, mi-a tot zis că ăsta-i film pentru copii, că nu se știe ce-i de capul lui. Ei bine, țin să-i spun că nu doar eu și prietenul meu, ci toată sala s-a distrat pe cinste în compania lui Paddington. Într-adevăr, personajul este unul dintre cele mai iubite din Marea Britanie, toți copiii sunt morți după el, iar unii din actorii care au jucat în film s-au declarat încântați de a face parte din producția ce a adus pe marile ecrane eroul lor preferat din copilărie. Dar filmul este foarte frumos, grafica cu ajutorul căreia a fost realizat ursulețul e de nota 10, întâmplările prin care trece Paddington sunt foarte haioase, iar actorii fac roluri foarte bune, cu un plus pentru Sally Hawkins (dna Brown), pe care am admirat-o în Blue Jasmine. Nu e un film doar pentru copii, e o producție de care se va bucura întreaga familie, de la copii și adolescenți până la părinți și bunici. Cei de la InterComFilm au făcut o alegere tare bună când au hotărât să aducă filmul în România, vi-l recomand cu drag.
Povestea începe într-un cadru exotic, în „darkest Peru”, într-o junglă unde, înconjurați de vegetație luxuriantă, 3 urși care vorbesc neașteptat de bine engleza fac magiun. Atât de mult laudă ursuleții acest magiun, că ți se face o poftă subită de a gusta și tu puțin din rezerva de borcane pe care o țin în casă. Mătușa Lucy, unchiul Pastuzo și Paddington vorbesc despre o călătorie în Londra, unde exploratorul care i-a dat pălăria roșie unchiului îi invitase cu căldură. Totul merge ca pe roate până când un cutremur devastator destramă visele familiei de urși, iar Paddington se vede nevoit să plece singur în Londra, doar cu o pălărioară roșie pe cap, un geamantan mic și o etichetă la gât, ca orfanii de război de altădată. Nu lipsește nici muntele de borcănele cu magiun, pe care Paddington îl termină până la Londra, păstrând în pălărie doar un sandwich (tot cu magiun, desigur), așa, în caz de forță majoră. Ajuns în gară, ursulețul nu uită sfaturile mătușii Lucy și începe să salute oamenii cu politețe, să-i întrebe despre vreme și să-i roage politicos să-l ajute în încercarea sa de a-și găsi un cămin. Dar socotelile făcute acasă nu se potrivesc cu cele din târg și curând, eroul nostru își dă seama că Londra e de fapt un loc rece și neprimitor, în care un ursuleț nu pare să-și poată găsi locul.
Inițial, Colin Firth a fost actorul ales pentru a-i da voce simpaticului ursuleț, ulterior însă, regizorul Paul King a considerat că vocea minunată a acestui actor nu se potrivea cu profilul unui ursuleț tânăr, naiv și foarte sufletist. Așa că rolul i-a fost acordat lui Ben Whishaw, pe care poate-l cunoașteți din producțiile geniale Perfume: The story of a murderer sau Cloud Atlas. Deși i-am recunoscut timbrul și știam că l-am mai auzit în multe filme, n-am putut nicicum să-mi amintesc cui aparținea această voce. Decizie inspirată a lui King, căci intonația și timbrul lui Whishaw i s-au potrivit de minune lui Paddington, cel mai ochios și năstrușnic ursuleț. De unde numele de Paddington? Aceasta este soluția ideală pe care o găsește dna Brown, singura căreia i se face milă de nefericitul ursuleț și care-și convinge soțul și copiii să-i dea găzduire măcar o noapte.
Fiind găsit în gara Paddington, sugestia acestui nume e primită cu plăcere de ursulețul al cărui nume ursesc e prea greu de pronunțat de specia umană. Dl Brown (Hugh Bonneville) și copiii, Jonathan (Samuel Joslin) și Judy (Madeleine Harris), dar și dna Bird – Julie Walters (un personaj genial) sunt reticenți la început, dar ajung să-l îndrăgească pe Paddington și acceptă să-l ajute să-și găsească o familie. Și cine ar fi un tutore mai bun decât exploratorul, cel care-i invitase pe unchiul Pastuzo și mătușa Lucy la Londra, promițându-le că vor fi bine primiți oricând? Planul pare simplu, dar încurcăturile par să se țină scai de ursulețul care nu vrea altceva decât un cămin, o familie. Inundații, incendii, sisteme distruse, o atrăgătoare angajată a Muzeului de Istorie Naturală din Londra care încearcă să-l împăieze pe Paddington, curse nebunești pe străzile din Londra, porumbei atrași ca un magnet de sandwhich-ul lui, toate aceste peripeții merită urmărite, sunt foarte haioase. Împreună cu Hamish McColl, Paul King a scris un scenariu ce n-a dezamăgit fanii seriei lui Michael Bond, o colecție de cărți care se întinde pe 56 de ani, anul acesta apărând cea mai recentă carte pentru copii, avându-l ca erou pe Paddington.
Dacă de partea binelui avem familia Brown, care-l ajută pe ursuleț să-și găsească un cămin, trebuia să existe și un personaj pus pe fapte rele. În acest film, răufăcătoarea este Millicent, cea care vrea cu orice preț să-l împăieze pe Paddington și să-l expună la muzeu. Nu e prima oară când Nicole Kidman joacă un rol negativ într-o adaptare a unei cărți pentru copii, aceasta fiind și villain-ul din The Golden Compass, unde joacă rolul Marisei Coulter. Agentul actriței nici n-a vrut inițial să-i prezinte oferta rolului lui Nicole; spre surprinderea sa, actrița s-a arătat încântată de acest rol și a ținut neapărat să joace în filmul ce avea să-i dea viață lui Paddington, ea fiind deja o fană a autorului. Deși la început Bond s-a arătat îngrijorat de cum va arăta personajul său proiectat pe marile ecrane, acesta a fost cucerit de producție după doar 30 de secunde din film.
Spre deosebire de P.L. Travers, care nu s-a arătat satisfăcută de calitatea adaptării realizate de Walt Disney a cărților sale ce o aveau ca eroină pe Mary Poppins, Michael Bond a fost mulțumit de producția regizată de Paul King. Ideea de la care a pornit povestea lui Paddington este foarte simpatică: autorul cărților a găsit un ursuleț de pluș ce părea tare singuratic pe rafturile unui magazin de pe lângă stația Paddington, așa că s-a decis să-l cumpere și să i-l ofere soției, că tot era Crăciunul. Ulterior, cadoul său a căpătat o poveste, ba chiar mai multe, ursulețul devenind foarte popular. Nu-i de mirare că filmul a primit atâta atenție și a fost conceput cu atâta grijă – e vorba de un simbol al copilăriei, până la urmă. Cum am spus și mai sus, e un film pentru familie, cu un comic de situație excelent – e și normal, având în vedere că din publicul țintă fac parte și copiii – multă voie bună, muzică foarte ritmată și exotică, grafică superbă, actori convingători și talentați și, cel mai important, o poveste despre adaptare și acceptarea diferențelor. N-o fi cea mai imprevizibilă poveste, dar e tare amuzantă. Și frumoasă.
Nu contează cât ești de diferit, important e să nu renunți niciodată la felul tău de-a fi, pentru că sigur există cineva pe lume care, în „ciudățenia” lui, se va atașa de tine. Paddington e ursulețul pe care oricine l-ar vrea acasă, dacă nu mă credeți, vedeți măcar trailer-ul și convingeți-vă singuri!
[review]
[rwp-review id=”0″]
