Portrete în pădure: și cu bune și cu rele

0

Aseară, 24 martie, am asistat la premiera filmului românesc Portrete în pădure în sala cinematografului Union alături de membri ai echipei de producție. Acest thriller polițist, semnat de regizorul și scenaristul Dinu Tănase, este inspirat din romanul polițist (considerat și roman psihologic) „Duminica mironosițelor” de Dana Dumitriu. O producție Casaro film, realizată cu sprijinul SRTV și Centrului Național al Cinematografiei din România, Portrete în pădure este distribuită de Global Film.

portrete in padure starfilme afis

Nu uita sa citesti

Mărturisesc că nu am văzut multe filme sau seriale românești, dar am înțeles de la persoane de încredere că anul trecut ne-am îmbunătățit, astfel că mi-am dorit să încerc filmul de față și, chiar dacă nu mi-a lăsat cea mai pozitivă impresie, am să continui să încerc lungmetraje românești lansate recent.

Totuși, „Portrete în pădure” nu este cu adevărat nou. Regizorul a povestit publicului din sala plină că pelicula a fost filmată în 2012, dar din motive subiective și obiective deopotrivă, și-a găsit calea spre publicul larg abia recent. Chiar și așa, subiectul și întâmplările mi se par încă actuale și plauzibile în realitatea de zi cu zi a țării noastre, iar actorii par să nu fi îmbătrânit deloc în cei aproape cinci ani.

Dan Condurache se află în rolul principal al Comisarului care anchetează o crimă săvârșită la marginea unei păduri, nu departe de șoseaua care intră în Popești-Leordeni. Polițistul nu este nici personaj pozitiv, nici complet negativ, și țin să menționez că am apreciat mereu în arta românească adâncimea personajelor care destul de des se află într-o zonă vag gri. Despre trecutul polițistului jucat de Condurache aflăm pe parcurs, după jumătatea filmului, pentru ca întâi să încercăm singuri să descifrăm ce se află în spatele acțiunilor sale nemiloase, a talentului său de a citi fețele suspecților și martorilor și de scoate adevărul din ei chiar dacă nu vor.

portrete in padure ofelia popii starfilme

Filmul se deschide în momentul în care autoritățile tocmai ajung la locul crimei, unde o femeie aflată în stare de șoc își ține soțul muribund în poală, înjunghiat. Mi-au plăcut unghiurile de filmare mai ales din această introducere. Filmarea de la bordul mașinii de poliție mi s-a părut inspirată, chiar dacă este o perspectivă de imagine refolosită pe tot parcursul filmului.

Din punct de vedere tehnic, imaginea este limpede și am savurat fiecare scenă realizată în exterior, iar câteodată eram absorbit de film tocmai pentru că decorul este cât se poate de realist, de la șoselele din afara orașului și micile magazine de cartier la diversele statui peste care timpul și-a lăsat amprenta. Se produce un efect fermecător atunci când întorci foaia și (după zeci de producții hollywoodiene urmărite) privești o peliculă europeană cu buget mic în care nimic nu este falsificat digital.

Coloana sonoră orchestrată de compozitorul Tibor Cári a constituit un element esențial în atmosfera dramatică și am înțelesc că este primul lungmetraj la care a lucrat (dacă greșesc, nu vă supărați). Aștept să-i aud contribuția muzicală în noi filme.

dan condurache portrete in padure starfilme

Un aspect tehnic care m-a ținut departe de filmele românești a fost senzația de sunet înfundat. Mi s-a părut adesea dificil să ascult dialogurile personajelor, de parcă fie nu dispunem de echipament adecvat înregistrării și editării vocilor, fie am eu probleme cu decodificarea limbajului verbal. Cu vreo două-trei excepții, nu m-am confruntat cu problema asta în „Portrete în pădure”.

Avem personaje unele mai profund, altele mai puțin creionate, din motive evidente. Cert este că în cea mai mare parte, actorii au jucat bine. Dan Condurache este un actor pe care l-am mai urmărit și prestația sa nu m-a dezamăgit. Mulți îl vor recunoaște pe Șerban Pavlu, aflat într-un rol scurt, mai degrabăcameo. Desigur, au jucat bine și merită aplaudați și alți artiști din distribuție, precum Ofelia Popii, Avram Iclozan, Simona Bondoc și alții. Însă țin să-i aduc în atenție pe cei doi care au debutat în lungmetraje prin acest film, Alin State și Lari Giorgescu. Cei care frecventează teatrul s-ar putea să-i recunoască pe cei doi tineri care dau aici dovadă că pot străluci și în fața camerei. Sper ca acest debut să-i ajute pe amândoi să ajungă în noi filme.

ofelia popii lari giorgescu

Undeva cam după a doua jumătate a filmului, povestea începe să devină mai slăbuță. Începe să se întâmple ceva ce personal nu-mi place la filmele românești, îndeosebi la drame: impresia că scenaristul își dorește să adâncească și mai mult psihologia personajelor, să pună spectatorul să se gândească profund la ceea ce tocmai a văzut, găsind multiple interpretări. Poate că nu am înțeles eu povestea, însă așa cum sunt puse în scenă, elementele poveștii sunt vagi. Unele scene par să nu aibă sens, momente care nu au dus de fapt nicăieri. Protagonistul face în unele dintre astfel de momente câte ceva care nu pare să aibă noimă în schema largă a poveștii. O faptă, la un moment dat, e la limitele plauzibilului – de parcă scenaristul și-a dorit un efect anume dar nu a găsit o cauză destul de logică.

Totul se transformă într-o dramă psihologică, iar crima care face subiectul filmului pare să nu mai conteze. Primești indicii din diferite direcții și te aștepți la neprevăzut, la un final suprinzător odată cu rezolvarea crimei. Însă totul pare simplu la final, o încheiere ce parcă dezumflă acel mic entuziasm infuzat de la început. Pentru cinefilii obișnuiți cu dinamism, s-ar putea să devină plictisitor filmul prin scenele melancolice și alungite.

Aș fi preferat ca povestea să fie ilustrată cât de cât mai clar, orientată spre un public mai larg, iar complexitatea să fie dată mai degrabă de întorsături de situație decât de psihicul personajelor.

Portrete în pădure este, în ciuda defectelor sale narative și a limitărilor obișnuite ale filmului românesc, o lucrare interesantă; inclusiv producția se întâmplă să fie interesantă. O combinație de actori cu vechime și debutanți entuziaști ce metaforic poate marca schimbarea de generații din lumea cinematografului românesc.

 

Ti-a placut articolul?
Inscrie-te la newsletter si noi iti trimitem toate noutatile saptamanal.
I agree to have my personal information transfered to MailChimp ( more information )

Postează un comentariu

avatar