Paradis al visătorilor și sedentarilor, acest al doilea film al lui Tarantino, după Reservoir dogs (Profesioniștii crimei) este inteligent și extrem de amuzant. Pulp fiction este o colecție cronologic dezordonată de povești ale unor crime legate între ele. În afară de structura ingenioasă, cealaltă sursă majoră de încântare sunt iluziile și ecourile altor filme și seriale TV. În ciuda faptului că sugerează un subiect de reabilitare și o a doua șansă, Pulp fiction își propune să facă un adevărat erou din spectatorul care încearcă să fugă de realitate, bun cunoscător al filmelor. Narațiunea pseudo-„dură” a lui Tarantino seamănă cu visul erotic al unui adolescent de 14 ani care-și ascunde homosexualitatea, iar siguranța cu care Tarantino susține acest ton arogant și plin de nerv pe tot parcursul filmului face ca Pulp fiction să abunde în răsturnări de situație scânteietoare.
V-ați întrebat vreodată ce înseamnă pulp? Conform dicționarului american Heritage, înseamnă două lucruri:
1. Un țesut moale, umed fără formă.
2. Revistă sau carte cu un conținut nefiresc, de obicei tipărită pe hârtie aspră, neprelucrată.
Capodopera lui Tarantino e structurată în 4 povestiri violente: The Breakfast (Micul dejun), Vincent Vega & Marsellus Wallace’s wife (Vincent Vega și soția lui Marsellus Wallace), The gold watch (Ceasul de aur), The bonnie situation (Cazul Bonnie). Povestirile includ un club de răufăcători ce plănuiesc jefuirea unei cafenele; isprăvile a 2 ucigași plătiți, Vincent Vega și Jules Winnfield; replici foarte spumoase ale șefului mafiot, Marsellus Wallace și a soției acestuia, Mia Wallace, care ia o supradoză de droguri; isprăvile unui boxer, Butch, care este somat să piardă un meci, și a multor personaje interesante ale căror destine se intersectează. După cum spuneam mai sus, Pulp fiction nu este redat în ordine cronologică, așa că trebuie o atenție specială din partea spectatorului pentru a încerca să-i înțeleagă toate dedesubturile.
Pulp Fiction este filmul care a stabilit noi standarde pentru calitatea dialogului într-un scenariu. Jules Winnfield și Vincent Vega sunt doi gangsteri care trebuie să recupereze o geantă cu un conținut valoros. Își fac treaba și pleacă. Mai târziu, în aceeași zi, fiecare dintre ei o va lua pe căi diferite. Jules hotărăște să se lase de viața de răufăcător, iar Vincent are o nouă misiune, aceea de a-i ține de urât soției șefului său, Marsellus Wallace. Mia îl va purta pe Vincent printr-o paletă de sentimente foarte largă, de la extaz la agonie. Într-un alt segment îl întâlnim pe boxerul Butch Coolidge, care face greșeala vieții lui câștigând un meci pe care trebuia să-l piardă. Acesta își pregătește plecarea din oraș, dar mai are de recuperat un singur lucru: ceasul său norocos, singura moștenire de la tatăl său decedat în Vietnam. Într-un alt colț al orașului, doi răufăcători pun la cale un altfel de jaf. Ei nu jefuiesc bănci, ci cafenele, pentru că aici nu pot intra în bucluc, dar aceasta nu este o zi normală… Mai avem și micuța partitură a lui Quentin Tarantino, plus finalul întregului film, moment în care se acumulează cea mai multă tensiune. Ciudat la acest film este faptul că umorul apare atunci când te aștepți mai puțin. De cele mai multe ori este un umor negru: uciderea lui Marvin din greșeală, alegerea armei perfecte de către boxerul Butch, scena în care Jules și Vincent sunt ocoliți de toate gloanțele trase spre ei. Coloana sonoră este demențială, acesta fiind un capitol la care Quentin este bun la oricâte filme ar regiza.
John Travolta, Samuel L. Jackson, Bruce Willis, Harvey Keitel fac aici dovada forței lor electrizante, în timp ce restul distribuției, din care face parte și Quentin Tarantino, umple cu prezența sa restul peliculei. În continuare, voi prezenta personajele interpretate de acești actori:
John Travolta este Vincent Vega și Samuel L. Jackson este Jules Winnfield, doi gangsteri care trebuie să recupereze o geantă cu un conținut valoros;
Ving Rhames este Marsellus Wallace, soțul Miei și un șef al lumii subterane;
Uma Thurman este Mia Wallace;
Bruce Willis este Butch Coollidge, iar Maria de Medeiros este Fabienne, iubita acestuia;
Tim Roth este Ringo;
Amanda Plummer este Yolanda;
Eric Stoltz este Lance, un traficant de droguri;
Rosanna Arquette este Jody, soția acestuia;
Christopher Walken este căpitanul Koons. Acesta îi aduce ceasul de aur lui Butch, moștenirea primită de la tatăl său;
și Quention Tarantino este Jimmie Dimmick, prieten cu Jules. Acesta îi găzduiește pe cei doi parteneri, până ce Jules și Vincent scapă de cadavrul lui Marvin. Aceștia sunt ajutați de Winston Wolfe interpretat de Harvey Keitel.
Cel mai mult mi-a plăcut monologul lui Samuel Jackson. Vă invit să urmăriți un reportaj făcut în acest an, la 20 de ani după premiera acestei pelicule, care demonstrează că Samuel L. Jackson, interpretul lui Jules, încă știe monologul „Ezekiel 25:17”. Actorul a spus din nou monologul în emisiunea The Graham Norton Show difuzată de BBC One. Întrebat dacă îşi mai aduce aminte din replici, Jackson a fixat cu privirea o cameră de filmat şi a reintrat complet în pielea personajului, în vreme ce lumina din studio s-a diminuat, iar muzica a început să sune pe fundal, pentru a-i oferi atmosfera potrivită. La final, Keira Knightley, care era în studio, a izbucnit în aplauze.
Ce spune acest monolog? „Drumul omului bun este plin de nedreptățile egoiștilor și de tirania oamenilor răi. Binecuvântat fie cel ce în numele milei și bunăvoinței îi păstorește pe cei slabi prin valea întunericului, deoarece el veghează asupra fratelui său și îi găsește pe copiii pierduți. Iar eu voi săvârși cumplite răzbunări asupra celor care încearcă să-mi otrăvească și distrugă frații. Și vei ști că sunt Domnul Dumnezeul tău când îmi voi arunca furia asupra ta.” Acest monolog era spus ori de câte ori urma să ucidă pe cineva. Dar… spre final, lucrurile se schimbă. Veți vedea în ce sens doar urmărind filmul.
Pulp fiction a primit un premiu Oscar pentru cel mai bun scenariu original (Quentin Tarantino) și a mai primit alte 6 nominalizări la premiile Oscar pentru: cel mai bun film, cel mai bun montaj, cel mai bun actor în rol principal (John Travolta), cel mai bun actor într-un rol secundar (Samuel L. Jackson), cea mai bună actriță într-un rol secundar (Uma Thurman) și cel mai bun regizor (Quentin Tarantino).
Intenția generală a lui Tarantino rămâne vizibilă: a alunga pentru totdeauna oamenii reali și viața adevărată din filmul de artă și a-i înlocui cu varii aluzii și omagii din alte filme, stridente și obraznice, construind astfel un veritabil monument dedicat spectatorului cunoscător. Sper doar să nu vă așteptați ca Pulp fiction să reflecte experiențele de viață autentică descrise în filmele originale: totul este numai de suprafață, caustic și exagerat.
Bineînțeles, cum v-am obișnuit, în continuare vă invit să urmăriți trailer-ul filmului Pulp fiction:
Pulp fiction s-a lansat în România pe DVD și blu-ray. Eu l-am achiziționat pe DVD cu ceva ani în urmă din revista Esquire și am dat 15 sau 20 lei pe el. Dar acum pe blu-ray costă 20 lei și dacă nu-l aveți deja achiziționat pe DVD, ar fi bine să-l cumpărați pe blu-ray pentru că are altă calitate.
[review]
[rwp-review id=”0″]
[…] dar de fiecare dată rămân fascinată când îi urmăresc operele, sunt pur și simplu grozave! Pulp Fiction, Reservoir Dogs, Kill Bill 1 și 2, Inglourious Basterds, Django Unchained sunt filme pe care un […]