Când știi că ai o minte strălucitoare, cum să te folosești mai bine de ea decât prin creații care să uimească lumea chiar și după moartea ta? Acesta este și cazul lui Victor Frankenstein, un student la medicină absolut briliant, care vrea să facă lucruri mărețe, să transforme lumea și felul ei de a gândi. Dar într-un proiect de o asemenea anvergură, ai nevoie de un ajutor loial și de nădejde, iar norocul pare să țină cu Victor într-o seară în care, fiind la circ, în loc de clovni și animale, dă peste un circar genial, prea puțin conștient însă de talentul său. Salvându-l pe cocoșat de la o viață plină de abuzuri și umilințe de care acesta nici nu-și dă seama pentru că nu a fost tratat bine vreodată ca să poată compara, Victor câștigă sprijinul necondiționat și admirația tânărului căruia îi dă numele de Igor. Relația dintre maestru și ucenic ajunge să se transforme într-o camaraderie ce îi ține uniți chiar și atunci când sunt despărțiți.
Noutatea pe care o aduce filmul regizat de Paul McGuigan este unghiul diferit din care e spusă povestea: vedem totul din perspectiva lui Igor și discernem clar ce anume îl mână pe Victor să gonească nebunește spre imposibil, chiar dacă asistentul e prea loial la început ca să vadă ce anume se petrece cu adevărat. Povestea mi s-a părut unul din punctele forte ale producției, fiind foarte antrenantă, bine scrisă, pe alocuri condimentată cu glume și replici hazlii, gata să pună în valoare personajele principale. Am 2 regrete legate de film: că monstrul n-a avut mai multe minute pe ecran și că finalul parcă a lăsat puțin loc unei continuări, anulând astfel orice progres la nivel de mentalitate făcut de Victor. Să nu mă înțelegeți greșit, filmul ăsta nu trebuie ratat, dar e așa bun pentru că te lasă împăcat în cea mai mare parte cu privire la soarta unui anumit personaj, o parte a doua ar strica sfârșitul primei părți.
Deși acting-ul mi s-a părut perla coroanei în acest film, trebuie mai întâi să menționez aportul extraordinar adus de coloana sonoră (creată de Craig Armstrong, responsabil și pentru Moulin Rouge și The Great Gatsby), efecte și regie. Muzica este absolut minunată, te duce cu gândul la musical-urile de pe Broadway în care cele mai frumoase voci fac să-ți vibreze sufletul, iar orchestra te trimite într-o lume de poveste – mai gotică puțin, în cazul de față. Cât despre regie – fanii Sherlock vor recunoaște imediat mâna lui McGuigan, care se folosește de aceleași artificii vizuale – slow motion fix în cele mai aprige momente, fast forward imediat după, efecte geniale care-ți arată, sub formă de desen, ce se află în interiorul oamenilor sau… monștrilor. Parcă m-am uitat la un episod cu Sherlock din anumite privințe, iar ținând cont că 3 actori din serial își fac apariția și aici, nu-ți vine să te mai miri. Vă las să-i descoperiți singuri!
Ajungem însă la cel mai interesant aspect al acestui film: un duo de eroi care sunt gata să înfrunte natura și să-i fure prerogativele de mamă, creând viață din nimic. James McAvoy și Daniel Radcliffe sunt făcuți unul pentru celălalt în acest film: pe cât e de exuberant, optimist și plin de creativitate unul, pe atât e de practic și rațional celălalt. Deși Igor îl ajută pe Victor la început din recunoștință, ulterior prietenia preia frâul și fostul clovn e dispus să sacrifice orice pentru a-și salva camaradul. McAvoy e flamboaiant, cuceritor, atât Igor cât și cinefilii sunt imediat subjugați de ușurința cu care se mișcă și de perseverența de care dă dovadă. E omul căruia nu îi pasă de morală, religie sau ce zice lumea – el vrea să-și ia revanșa în fața trecutului și să cucerească posteritatea prin cel mai îndrăzneț experiment încercat vreodată. Aceasta este povestea lui, a geniului care a creat legenda și care a înspăimântat planeta.
Radcliffe, de cealaltă parte, dă viață unui personaj care nu poate să calce morala în picioare de dragul faimei și a succesului, deci el e cumva mai apropiat de privitori ca personalitate pentru că, să recunoaștem, câți dintre noi sunt genii duse cu sorcova, hotărâte să creeze monștri cusuți din bucăți provenind de la diverși oameni? Oricum, au fost momente când mă așteptam ca în scenă să apară Hermione și să găsească repede o soluție, ca o mică tocilară curajoasă. Îmi place cum se completează cele două personaje, în timp ce Victor Frankenstein caută nemurirea, Igor vrea doar să-și câștige o viață – normală, simplă, plictisitoare, dar trăită în afara unei cuști. Relația dintre personaje e unul din punctele cheie ale poveștii și nu ai cum să-l acuzi pe Igor că se lasă târât în toată povestea asta – la cât e de convingător McAvoy în rolul lui Victor, cred că jumătate din sală s-ar fi oferit să-l ajute la experimente.
Nu trebuie să uit de prezența lui Andrew Scott – dacă mai avea cineva vreun dubiu de calitățile sale, acum sigur au fost spulberate toate. Dacă în Sherlock, Scott e nebun de rău (îl iubim oricum), în filmul de față el e figura legii, inspectorul de la Scotland Yard care vrea să-l oprească pe nebunul de Victor să comită un sacrilegiu în fața omului, a naturii și a Celui de Sus. Din considerente religioase e preocupat Scott de experimentele lui Victor, desigur, cine să se simtă mai amenințat de o asemenea catastrofă dacă nu el, care vede în lucrarea lui Frankenstein mâna diavolului însuși. Mi-a plăcut de el tare de tot, e convingător și în roluri pozitive (deși e cam maniac și în producția asta). În concluzie, dacă sunteți fani Sherlock și vă plac poveștile victoriene cu iz misterios și halucinant, asta e alegerea perfectă! Nu veți regreta nicicum! Filmul adus de Odeon în România va apărea în cinematografe pe 4 decembrie.
[review]
[rwp-review-form id=”0″]
