Vrăjitorul din Oz, titlu original The Wizard of Oz, este un film musical-fantastic lansat în 1939, care a fost regizat de Victor Fleming după un scenariu scris de Noel Langley, Florence Ryerson și Edgar Allan Woolf. Scenariul e bazat pe povestea Minunatul Vrăjitor din OZ (The Wonderful Wizard of Oz) scrisă de L. Frank Baum.
E filmul care a propulsat-o pe Judy Garland de la poziția de actor-copil talentat la statutul de vedetă nemuritoare și emblematică a marelui ecran. Nu foarte profitabil la lansare, datorită costurilor de producție extrem de ridicate, Vrăjitorul din Oz a ajuns să fie adorat de generații la rând. Asemeni filmului Viața e minunată (1946), popularitatea sa a fost amplificată în anii 1950 prin programări repetate la TV de Crăciun, ceea ce a a contribuit la consacrarea sa ca unul din cele mai iubite filme din istoria cinematografului.
Școlărița Dorothy Gale (Judy Garland) locuiește la o fermă din Kansas, alături de mătușa Em (Clara Brandick) și unchiul Henry (Charles Grapewin) și visează la un loc mai bun, „undeva dincolo de curcubeu”. După ce casa a fost luată de o tornadă, Toto și Dorothy și-au pierdut cunoștința și zboară spre tărâmul magic din Oz. Acolo, Zâna cea Buna din nord, Glinda (Billie Burk), o sfătuiește pe Dorothy să urmeze cărarea din cărămizi galbene până la Orașul de Smarald, unde se va întâlni cu Vrăjitorul din Oz (Frank Morgan), singurul care poate să o trimită acasă, în Kansas. În timpul călătoriei, îi întâlnește pe sperietoarea de ciori (Ray Bolger), căreia îi lipsește creierul, Omul de tinichea (Jack Haley), căruia îi lipsește inima, și Leul laș (Bert Lahr), căruia îi lipsește curajul. Aceștia o însoțesc pe Dorothy în speranța că vrăjitorul le va dărui ceea ce-și doresc. În acest răstimp, personajele încearcă să se ferească de Vrăjitoarea cea rea din Vest (Margaret Hamilton), care vrea să-și însușească pantofii de rubin primiți de Dorothy de la Glinda. Pentru ca vrăjitorul să le îndeplinească dorințele, eroii noștri trebuie să aducă mătura Vrăjitoarei din Vest.
Vrăjitorul din Oz are multe merite remarcabile: o coloană sonoră compusă de Harold Arlen și E.Y. Harburg (Over the rainbow, Off see the Wizard, Ding-Dong the Witch is Dead, If Only I had a brain), decoruri incerdibile realizate de MGM, sute de păsărele ciripitoare și maimuțe înaripate, gagul cu „calul de altă culoare” și interpretări actoricești desăvârșite. Pelicula conține și o mulțime de momente antologice: Sperietoarea dezmembrată în timp ce Omul de tinichea se lamentează; Leul cel laș care încearcă să fie amenințător; Vrăjitoarea cea rea din Vest care își găsește sfârșitul sub o găleată de apă; Frank Morgan ieșind din spatele unei draperii („Sunt un om foarte bun, doar că sunt un vrăjitor foarte prost”).
Vrăjitorul din Oz a primit 4 nominalizări la premiile Oscar pentru: cel mai bun film, cea mai bună imagine, cea mai bună scenografie, cele mai bune efect vizuale și a câștigat 2 premii Oscar pentru: cea mai bună coloană sonoră originală și cea mai bună piesă originală. A pierdut Oscarul pentru Cel mai bun film în fața peliculei Pe aripile vântului (Gone with the wind).
Nici regizorul Victor Fleming, nici sunetistul Herbert Stothart, nici scenaristul Edgar Allan Wolf, nici redactorul de film Blanche Sewell, nici actorul Charles Grapewin nu au trăit încât să vadă cum filmul ajunge o stea de cinema și o tradiție în televiziune. Coincidență stranie: Fleming, Stothart, Sewell și Morgan au murit în același an, 1949. Creatorul costumelor, Adrian, a decedat în septembrie 1959, la numai trei luni după al doilea mare succes televizat al filmului, care i-a convins pe cei de la CBS să-l transmită la TV anual, ca tradiție.
Înainte de a încheia şi de a vă lăsa să vă relaxați cu melodia Over the rainbow, ţin să vă spun că m-a uns pe suflet replica: „Inimile nu vor fi niciodată practice până când nu vor fi făcute să nu se mai frângă”.
Vrăjitorul din Oz s-a lansat în România pe Blu-ray 3D și Blu-ray. Versiunea e 4:3 remasterizată, veți avea dungi negre în stânga și în dreapta filmului (exact ca în imagini).
